Semne minunate la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

[Mary Naeem]

Semne minunate la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

În insula Kefalonia, între satele Troghianata şi Demutandata, lângă Argostoli, capitala insulei, se observă un fenomen minunat, care nu ţine de domeniul imaginaţiei, nici de cel al fenomenelor ciudate ale naturii care de multe ori ne uimeşte.
Aşadar, între cele două sate amintite mai sus, într un loc minunat, creştinii din evlavie faţă de Maica Domnului, au zidit o bisericuţă în cinstea ei. Poporul i a dat bisericuţei denumirea de „Maica Domnului cu crinii”, pentru că de această bisericuţă este legată o minune care se repetă în fiecare an cu crinii albi şi bine mirositori ce sunt cunoscuţi în insule sub numele de „crinii feciorelnici”. În ajunul marii sărbători a Maicii Domnului, Buna Vestire, creştinii aşează în vaze înaintea icoanei făcătoare de minuni acest fel de crini.
Odată cu trecerea timpului şi datorită căldurii verii, cri­nii se usucă. Când se apropie praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august), atunci într un chip minunat crinii înmuguresc şi înfloresc, cu toate că tulpina rămâne uscată şi zbârcită.
În nord estul aceleiaşi insule există satul Pastra. În acest sat se petrece aceeaşi minune cu crinii feciorelnici. În curtea Bisericii Adormirii Maicii Domnului şi în jurul ei, feme­ile satului plantează bulbi de crini feciorelnici. În luna mai, când crinii încep să înflorească, femeile îi taie şi, făcându i buchete, îi aşează înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. După câteva zile crinii se ofilesc, potrivit legilor fireşti.
De la 1 august, când încep Paraclisele Maicii Domnului, şi până la 15 august legile biologice se modifică şi odată cu mutarea Maicii Domnului crinii morţi învie, pri­mind în ei „suflare de viaţă”1. Şi astfel, înaintea ochilor credin­cioşilor se petrece minunea cu crinii care revin la vi­aţă. Atunci parcă vine primăvara din nou. După Sfânta Liturghie din ziua praznicului, preotul împarte credincioşi­lor aceşti crini ca binecuvântare.
Acest fenomen nu se explică ştiinţific, ci numai prin cre­dinţă, deşi ea este mică „cât un grăunte de muştar”2.
Istoria cu crinii şi cu icoana Maicii Domnului este urmă­toarea:
Când Dodecanezul se afla sub ocupaţia italiană, în apri­lie 1943 o copilă oarecare a luat nişte crini şi i a pus înaintea icoanei Maicii Domnului. După câteva zile crinii s au uscat. Au trecut săptămâni şi luni. Deodată crinii us­caţi, într­ un chip minunat au început să facă boboci. Şi aceasta mai ales în luna iulie. La 23 august, la nouă zile după Adormirea Maicii Domnului, bobocii s au deschis şi au devenit crini întocmai cu cei din luna mai. De atunci, din 1943, această minune se repetă în fiecare an.
Un locuitor din Lipson scria: „În luna aprilie aşezăm crini înaintea icoanei. Cum este şi firesc, ei se usucă cu to­tul, dar în chip cu totul inexplicabil, încep să îmbobocească în luna iulie, iar la nouă zile după Adormirea Maicii Domnului înfloresc. Pentru noi, locuitorii din Lipson, ziua aceasta este vestitoare de bucurie”.
În insulele Ciclade se petrece ceva asemănător. În in­sula Andros, în satul Apikia, „fetele şi femeile cultivă crinii Fecioarei, «crinii sfinţi ai Maicii Domnului», aşa cum sunt numiţi”.
Îi îngrijesc cu multă migală ca să se desfăteze de mi­nune. Şi locul unde voiesc să planteze crinii îl aleg cu grijă. Crinii îi udă cu apă curată şi cu agheasmă, căutând şi ele să fie „curate”. Astfel o cinstesc femeile pe Maica Domnului, iar ea le răsplăteşte această credinţă a lor. Crinii înfloresc în luna mai – de aceea li se mai zice şi crini de mai – şi fac nişte flori mici care răspândesc o mireasmă puternică „ce reprezintă curăţia nepătată şi binemirositoare a Pururea Fecioarei”.
Când crinii sunt înfloriţi, femeile îi taie cu tot cu tul­pină şi îi duc în Biserica Maicii Domnului „Katasirtisa”, unde îi aşează înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului care se află acolo. După câteva zile crinii se usucă, cum este şi firesc, le cad frunzele şi le rămâne nu­mai tulpina uscată şi sensibilă, care dacă este atinsă cu mâna se sfărâmă. Aşadar, într o astfel de tulpină nu poate exista viaţă.
Atunci când se apropie zilele Postului Maicii Domnului, crinii uscaţi încep să prindă viaţă într un chip minunat. La 15 august, când este hramul bisericii, crinii deja sunt înfloriţi şi seamănă cu nişte mărgăritare mari, care răspândesc viaţă. Lucrul minunat este că aceştia „se păstrează astfel înfloriţi până în primăvara anului următor, când sunt înlocuiţi” cu crini noi. Aceşti crini, care sunt aşe­zaţi între geam şi icoană, stau puţin aplecaţi de parcă s ar leagăna, neţinând cont de legile greutăţii şi ale staticii. Cel care a creat legile naturii, în fiecare clipă le poate desfiinţa cu Dreapta Sa cea atotputernică.
Uneori aceşti crini minunaţi nu înfloresc şi atunci creşti­nii aşteaptă un semn rău. Atunci ei prevestesc nenoro­ciri. În august 1940 ei nu au înflorit. După două luni Italia a declarat război Greciei.

Fragment din cartea Arhim. Teofilact Marinakis, PATERICUL MAICII DOMNULUI, Traducere din limba greacăde Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS, Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2008.

1Facere 2, 7.

2Matei 17, 20.