وجبـــــــة روحيـــــ(†)ــــــــــة يوميـــــــــة

[Mary Naeem]

Chipuri ale Sfintei Treimi

Fؤƒrؤƒ piatrؤƒ, cremene إںi iascؤƒ nu se aprinde focul. Aإںa cum acestea trebuie sؤƒ fie împreunؤƒ, tot astfel إںi Sfânta Treime trei sunt إںi una. Sau precum apa, grindina إںi zؤƒpada, toate trei o fire sunt. Sufletul este unul; o persoanؤƒ naإںte cuvântul; este إںi rؤƒsuflarea, care este a sufletului, iar nu a trupului. Sufletul este în chipul Tatؤƒlui, cuvântul sufletului este în chipului Fiului إںi Cuvântului lui Dumnezeu, iar rؤƒsuflarea sufletului este în chipul Preasfântului Duh. Sufletul naإںte cuvântul cu mintea, iar al doilea cuvânt îl nasc buzele. إ‍i precum cuvântul este nؤƒscut mai întâi de suflet إںi nu este arؤƒtat, iar apoi prin buze se face arؤƒtat, tot astfel إںi Fiul إںi Cuvântul lui Dumnezeu S-a nؤƒscut mai înainte de veci din Dumnezeu إںi Tatؤƒl, însؤƒ nu s-a arؤƒtat oamenilor, ci a stat în sânul Tatؤƒlui. Mai apoi S-a nؤƒscut a doua oarؤƒ din buzele Proorocilor إںi din preacurata إںi pururea Fecioara Maria إںi S-a fؤƒcut arؤƒtat lumii întregi. A doua naإںtere se numeإںte din trup când S-a arؤƒtat. Iar atunci când a fost pe Cruce, a suferit omenitatea, materia trupului, iar Dumnezeirea a rؤƒmas nepؤƒtimitoare. إ‍i aإںa cum, atunci când soarele lumineazؤƒ un copac, iar cineva îl taie cu securea, copacul este cel ce suferؤƒ tؤƒierea, în vreme ce razele soarelui rؤƒmân netؤƒiate إںi nevؤƒtؤƒmate, la fel إںi Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Deإںi în vremea Patimilor era unitؤƒ cu trupul إںi nu S‑a despؤƒrإ£it de el, precum razele soarelui de copac, nu a pؤƒtimit. Ome*nitatea însؤƒ a pؤƒtimit, precum copacul, în vreme ce Dumnezeirea a rؤƒmas nevؤƒtؤƒmatؤƒ, precum soarele. (…)

Se cuvine, fraإ£ii mei creإںtini, ca, aإںa cum am citit în dumnezeieإںtile Scripturi, sؤƒ începem învؤƒإ£ؤƒtura noastrؤƒ de la Dumnezeu, iar când terminؤƒm sؤƒ-I mulإ£umim. Nu sunt vrednic sؤƒ pomenesc Numele Dumnezeului meu, însؤƒ El fiind milostiv, nu mؤƒ leapؤƒdؤƒ. Aإںadar, fraإ£ii mei, sؤƒ lؤƒsؤƒm flecؤƒrelile necredincioإںilor, ereticilor, ateilor إںi sؤƒ spunem numai cele cu care Duhul Sfânt i-a luminat pe Prooroci, Apostoli إںi pe Pؤƒrinإ£ii Bisericii noastre sؤƒ le scrie. أژnsؤƒ nu le putem spune pe toate, pentru cؤƒ este nevoie de mult timp, ci pe cele de care este mai mare nevoie. Iar cel iubitor de învؤƒإ£ؤƒturؤƒ sؤƒ caute sؤƒ le afle إںi pe celelalte.

Aإںadar, preabunul إںi preamilostivul Dumnezeu, fraإ£ii mei, este Unul, iar cel care spune cؤƒ sunt mai mulإ£i dumnezei este diavol. Un Dumnezeu în Treime, Tatؤƒ, Fiu إںi Duh Sfânt, o Fire, o Slavؤƒ, o أژmpؤƒrؤƒإ£ie, un Dumnezeu. Este un Domn necuprins, netâlcuit, necircumscris, atotputernic, întreg luminؤƒ, întreg bucu*rie, întreg milostivire, întreg binefacere, întreg dragoste. Nu avem nimic în lume cu care sؤƒ asemؤƒnؤƒm Sfânta Treime. أژnsؤƒ pentru a da un cât de mic ajutor minإ£ii noastre, teologii Bisericii noastre aduc unele pilde. Printre ele ne dau ca exemplu soarele. إ‍tim toإ£i cؤƒ soarele este unul, Unul este إںi Dumnezeu. إ‍i aإںa cum soarele lumineazؤƒ aceastؤƒ lume simإ£itؤƒ, tot astfel إںi Sfânta Treime, Dumnezeu, o lumineazؤƒ pe cea înإ£elegؤƒtoare.

Spunem, fraإ£ii mei, cؤƒ soarele este unul, dar sunt إںi trei împreunؤƒ. Are raze, pe care ochii noإںtri le vؤƒd ca pe niإںte linii, are إںi luminؤƒ, care lumineazؤƒ toatؤƒ lumea. Cu soarele أژl asemؤƒnؤƒm pe Tatؤƒl Cel fؤƒrؤƒ de început, Dumnezeul nostru, cu razele soarelui pe Hristos Fiul lui Dumnezeu Cel împreunؤƒ fؤƒrؤƒ de început, إںi cu lumina soarelui pe Duhul cel de o fiinإ£ؤƒ.

Este إںi un alt chip de a înإ£elege Sfânta Treime. Cum? Sؤƒ vؤƒ spovediإ£i curat إںi sؤƒ vؤƒ împؤƒrtؤƒإںiإ£i cu Preacuratele Taine cu fricؤƒ إںi cu evlavie إںi atunci vؤƒ va lumina Harul Preasfântului Duh sؤƒ înإ£elegeإ£i, cؤƒci prin învؤƒإ£ؤƒturؤƒ nu puteإ£i înإ£elege. أژn aceastؤƒ Preasfântؤƒ Treime noi, creإںtinii ortodocإںi, credem, pe Ea o slؤƒvim إںi Ei I ne închinؤƒm. Acesta este adevؤƒratul Dumnezeu إںi în afarؤƒ de Sfânta Treime cei ce sunt numiإ£i dumnezei sunt demoni. إ‍i nu numai noi credem în Sfânta Treime, O slؤƒvim إںi I ne închinؤƒm, ci إںi أژngerii إںi Arhanghelii, care sunt ca stelele cerului إںi nisipul mؤƒrii, إںi toate cetele cereإںti, fؤƒrؤƒ încetare, zi إںi noapte, slؤƒvesc pe Sfânta Treime. Prooroci, Apostoli, Mucenici, Asceإ£i, ca stelele cerului إںi ca nisipul mؤƒrii, إںi-au vؤƒrsat sângele lor pentru dragostea Sfintei Treimi, au dobândit Raiul إںi se bucurؤƒ pururea. Bؤƒrbaإ£i إںi femei cât stelele cerului إںi nisipul mؤƒrii s-au lepؤƒdat de lume, au mers în pustie إںi s-au nevoit toatؤƒ viaإ£a pentru dragostea Sfintei Treimi إںi s-au dus în Rai إںi se bucurؤƒ pururea. Bؤƒrbaإ£i إںi femei cât stelele cerului إںi nisipul mؤƒrii au trؤƒit în lume în înfrânare إںi feciorie, în posturi, rugؤƒciuni إںi milostenii, fؤƒcând fapte bune pentru dragostea Sfintei Treimi. Au petrecut إںi aici cum se cuvine إںi au mers إںi în Rai ca sؤƒ se bucure pururea. (…)

Aإ£i auzit, fraإ£ii mei, cum trebuie sؤƒ se facؤƒ semnul Crucii إںi ce înseamnؤƒ. Dupؤƒ cum Sfânta Treime este slؤƒvitؤƒ în Ceruri de cؤƒtre أژngeri, tot astfel إںi noi sؤƒ împreunؤƒm primele trei degete ale mâinii drepte. إ‍i neputând sؤƒ urcؤƒm la Cer, ca sؤƒ ne închinؤƒm, ducem mâna la cap (cؤƒci capul închipuie Cerul) إںi spunem: „dupؤƒ cum أژngerii slؤƒvesc pe Sfânta Treime în Cer, tot astfel إںi noi ca niإںte robi dؤƒm slavؤƒ إںi ne închinؤƒm Sfintei Treimi”. إ‍i dupؤƒ cum degetele sunt trei, إںi separate إںi împreunؤƒ, tot astfel إںi Sfânta Treime sunt Trei Persoane, dar un Dumnezeu. Coborând mâna la pântece spunem: „Mؤƒ închin إ¢ie إںi Te iubesc, Doamne al meu, cؤƒ Te-ai pogorât إںi Te-ai întrupat pentru pؤƒcatele noastre”. Apoi ducem mâna la umؤƒrul drept إںi spunem: „Mؤƒ rog إ¢ie, Dumnezeul meu, sؤƒ mؤƒ ierإ£i إںi sؤƒ mؤƒ aإںezi de-a dreapta Ta, împreunؤƒ cu drepإ£ii”. Ducând-o la umؤƒrul stâng spunem: „Mؤƒ rog إ¢ie, Doamne al meu, sؤƒ nu mؤƒ aإںezi de-a stânga, cu pؤƒcؤƒtoإںii”. Apoi coborând mâna la pؤƒmânt spunem: „Te slؤƒvesc, Dumnezeul meu, mؤƒ închin إ¢ie إںi Te slؤƒvesc, cؤƒci aإںa cum Te-ai pogorât în mormânt, إںi eu mؤƒ voi pogorî”. Iar când ne ridicؤƒm în picioare, arؤƒtؤƒm أژnvierea إںi spunem: „Te slؤƒvesc إںi mؤƒ închin إ¢ie, Doamne al meu, cؤƒ ai înviat din morإ£i ca sؤƒ ne dؤƒruieإںti viaإ£ؤƒ veإںnicؤƒ”.

[Mary Naeem]

Cuvânt la Duminica I dupؤƒ Rusalii: RUGؤ‚CIUNEA SFINبڑILOR ESTE RUGؤ‚CIUNEA LUI HRISTOS

Duminica primؤƒ dupؤƒ Rusalii deschide o nouؤƒ perioadؤƒ a anului liturgic în Bisericؤƒ, anume perioada Octoihului care va merge pânؤƒ în Duminica Vameإںului إںi a Fariseului, adicؤƒ în perioada premergؤƒtoare intrؤƒrii în Postul Mare. Aceastؤƒ perioadؤƒ pe care o începem este una a împlinirii a ceea ce am învؤƒإ£at în celelalte douؤƒ perioade pe care le-am traversat: perioada pocؤƒinإ£ei, Triodul, din Postul Mare, إںi perioada pascalؤƒ, a Penticostarului, dupؤƒ أژnvierea Domnului pânؤƒ în sâmbؤƒta de dupؤƒ Rusalii când se încheie Praznicul Cincizecimii. إ‍i ceea ce Hristos a fؤƒcut pentru noi în toate aceste sؤƒrbؤƒtori pe care le-am prؤƒznuit: Patimile Sale, Moartea, أژnvierea din morإ£i, أژnؤƒlإ£area la cer إںi Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli împlinind astfel Biserica în Ierusalim, toate aceste daruri pe care El le-a revؤƒrsat lumii, noi trebuie sؤƒ le punem în lucrare în viaإ£a noastrؤƒ.

Perioada aceasta este vremea când toate Evangheliile, tot Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnؤƒ la a trؤƒi ceea ce am învؤƒإ£at în urmؤƒ. Atât de multe lucruri am învؤƒإ£at de la Dumnezeu în ultima vreme. Nimeni nu poate sؤƒ spunؤƒ cؤƒ nu إںtie cum trebuie sؤƒ trؤƒiascؤƒ Evanghelia إںi credinإ£a în lumea aceasta. Pentru cؤƒ L-am vؤƒzut pe Domnul nostru Iisus Hristos mؤƒrturisind cؤƒ este Fiul lui Dumnezeu prin cuvânt إںi prin faptؤƒ. L-am vؤƒzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a iubit lumea murind pentru ea. L-am vؤƒzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a biruit moartea prin moartea Lui إںi ne-a deschis nouؤƒ cale spre cer. Am vؤƒzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a anulat distanإ£a dintre noi إںi Dumnezeu Tatؤƒl, dintre pؤƒmânt إںi cer, atunci când, înؤƒlإ£ându-Se cu Trupul la cer, a înؤƒlإ£at la cer trupul nostru. Pe noi oamenii ne-a înؤƒlإ£at în Trupul Lui în care ne-a adunat fؤƒcându-ne fii ai Tatؤƒlui Ceresc prin har, aإںa cum El este Fiu al Tatؤƒlui dupؤƒ fire. Nؤƒscut din veci din Tatؤƒl, cum spunem în Crez.

L-am vؤƒzut pe Domnul nostru Iisus Hristos trimiإ£ându-L pe Duhul Sfânt, la zece zile dupؤƒ أژnؤƒlإ£area la cer. إ‍i am vؤƒzut lucrarea puternicؤƒ a Duhului Sfânt în Ierusalim prin convertirea a mii de oameni la credinإ£a în Iisus Hristos. Dar nu numai cؤƒ s-au convertit în credinإ£a lor, dar viaإ£a lor, faptele lor nu mai erau ca cele dinainte. Au pؤƒrؤƒsit vechea trؤƒire. Sؤƒ ne aducem aminte de scrierile Sfântului Pavel în care aratؤƒ în ce grozave pؤƒcate trؤƒiau corintenii, mai ales. Sau cei din Tesalonic. إ‍i din care i-a eliberat pe ei Hristos.

إ‍i acum, dupؤƒ ce am vؤƒzut cât a fؤƒcut Hristos pentru noi, iatؤƒ astؤƒzi Evanghelia ne invitؤƒ إںi pe noi sؤƒ mergem pe urmele Domnului. Trei lucruri deosebite ne spune Evanghelia de azi. أژntâi ne învaإ£ؤƒ sؤƒ ne mؤƒrturisim credinإ£a în Hristos cu preإ£ul vieإ£ii noastre. Cel dintâi le vorbeإںte copiilor. إ‍i spunea Mântuitorul: „Cel ce-إںi iubeإںte pe tatؤƒl sؤƒu ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine“ (Mt 10, 37). El le vorbea copiilor. Copiii trebuie sؤƒ-L iubeascؤƒ pe Hristos mؤƒcar în mؤƒsura în care-إںi iubesc pؤƒrinإ£ii, dacؤƒ nu إںi mai mult. Apoi a vorbit pؤƒrinإ£ilor, sؤƒ nu-إںi iubeascؤƒ copiii mai mult decât pe El. Mؤƒrturisirea lui Hristos cere de la noi sؤƒ fie El întâiul între cei iubiإ£i de cؤƒtre noi. إ‍i când oamenii iubesc întâi pe Hristos, atunci toate cele din jurul lor vor fi iubite, cinstite إںi preإ£uite. Pentru cؤƒ în fiecare oamenii aceإںtia vor vedea pe Hristos. إ‍i vor iubi pe semenii lor ca pe Hristos. Pentru cؤƒ vor vedea în ochii lor إںi-n fiinإ£a lor pe Hristos. Atunci sigur cؤƒ nu vor mai fi duإںmؤƒnii إںi nici oameni care sؤƒ nu vorbeascؤƒ unii cu alإ£ii. Pentru cؤƒ n-ai cum, iubindu-L pe Hristos, sؤƒ nu-L vezi pe El în fiecare semen al tؤƒu. إ‍i sؤƒ-l iubeإںti pe fiecare semen ca pe Hristos.

Apoi al doilea lucru este lepؤƒdarea de sine. Lepؤƒdarea de pretenإ£iile tale. Al treilea este luarea Crucii إںi urmarea lui Hristos. Apostolii إںtiau cؤƒ pe acestea le-au fؤƒcut. إ‍tiau cؤƒ au lؤƒsat pe pؤƒrinإ£ii lor. Ioan إںi Iacov au lؤƒsat pe Zevedeu, tatؤƒl lor, إںi L-au urmat pe Iisus. Odatؤƒ chiar au exclamat: „Iatؤƒ, noi pe toate le-am lؤƒsat إںi إ¢i-am urmat إ¢ie. Deci nouؤƒ ce ne va fi?“ (Mt 19, 27) Ce câإںtigؤƒm noi pentru cele ce le-am pؤƒrؤƒsit? إ‍i Mântuitorul le rؤƒspunde aإںa de frumos cؤƒ vor câإںtiga însutit de toate aici, dar mai ales dincolo, إںi douؤƒsprezece tronuri vor fi pregؤƒtite pentru ei pe care vor sta sؤƒ judece pe Israel.

Mântuitorul Iisus Hristos ne spune tuturor cؤƒ dacؤƒ vom pune în practicؤƒ Cuvântul Evangheliei El ne va da nouؤƒ ceea ce n-am avut niciodatؤƒ. El ne va oferi ceea ce n-am gândit vreodatؤƒ. Ne va binecuvânta إںi pe pؤƒmântul acesta إںi dincolo de moarte. De aceea oamenii credincioإںi care au teamؤƒ de Dumnezeu iubesc pe Hristos, mؤƒrturisesc pe Dumnezeu cu credinإ£a إںi faptele lor. Leapؤƒdؤƒ pretenإ£iile lor omeneإںti إںi-L urmeazؤƒ pe El cu crucea pe care El le-a dat-o. إ‍i viaإ£a unor astfel de oameni ajunge la sfinإ£enie. إ‍i Biserica se întemeiazؤƒ pe astfel de oameni.

أژn Duminica întâi dupؤƒ Rusalii noi sؤƒrbؤƒtorim pe toإ£i Sfinإ£ii. E duminica în care sؤƒrbؤƒtorim roadele lucrؤƒrii Duhului Sfânt care sunt Sfinإ£ii. Aceإںtia sunt biruitorii Bisericii. Sunt cei care moإںtenesc أژmpؤƒrؤƒإ£ia cerurilor.

أژntotdeauna Sfinإ£ii au avut de luptؤƒ cu gloata, cu mulإ£imea care nu إںtia sؤƒ-L mؤƒrturiseascؤƒ pe Hristos. Care nu إںtia sؤƒ se lepede de sine. إ‍i care nu إںtia sؤƒ-إںi poarte crucea pe urmele Domnului. أژntotdeauna Sfinإ£ii au mers împotriva gloatei în cursul istoriei. Sfinإ£ii au tras istoria dupؤƒ ei. Gloata a fost întotdeauna împotriva Istoriei, împotriva Bisericii, împotriva lui Hristos.

Când noi suntem pentru Bisericؤƒ, suntem în rândul Sfinإ£ilor sau ne aإںezؤƒm în ceata lor, trؤƒgând dupؤƒ noi Istoria înainte. Când ne aإںezؤƒm împotriva Bisericii ne dؤƒm de partea gloatei care luptؤƒ împotriva lui Hristos. إ‍i care a rؤƒstignit pe Hristos. E mare lucru cinstirea Sfinإ£ilor de azi care au ajuns în rai إںi cؤƒtre care ne rugؤƒm mereu sؤƒ mijloceascؤƒ pentru noi. Rugؤƒciunea Sfinإ£ilor este rugؤƒciunea lui Hristos. Pentru cؤƒ Sfinإ£ii sunt mؤƒdularele Trupului lui Hristos din cer. Sfinإ£ii sunt aceia care إںi-au regؤƒsit locul în Trupul Domnului. Prin mijlocirea lor, de fapt Hristos mijloceإںte la Tatؤƒl. Noi إںtim cؤƒ este un singur rugؤƒtor إںi mijlocitor între oameni إںi Dumnezeu: Omul Iisus Hristos. Ei bine, dar Iisus Hristos a adunat în Trupul Lui pe toإ£i oamenii. إ‍i i-a ridicat în cer pe Sfinإ£i, pe cei care au moإںtenit أژmpؤƒrؤƒإ£ia cerurilor. إ‍i toإ£i Sfinإ£ii din Trupul Lui preamؤƒrit formeazؤƒ glasul lui Hristos cؤƒtre Dumnezeu Tatؤƒl. Hristos Se preamؤƒreإںte în Sfinإ£ii Lui. El glؤƒsuieإںte prin Sfinإ£ii Sؤƒi înaintea Tatؤƒlui. De aceea când avem un Sfânt în sؤƒrbؤƒtoare am vؤƒzut cؤƒ Biserica pune mult apؤƒs pe rugؤƒciunea aceluia cؤƒtre Dumnezeu pentru noi. Se spune: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagؤƒ-te lui Dumnezeu pentru noi! Sau: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagؤƒ-te lui Dumnezeu pentru noi! Preasfântؤƒ Nؤƒscؤƒtoare de Dumnezeu miluieإںte-ne pe noi, roagؤƒ-te lui Dumnezeu pentru noi, mântuieإںte-ne pe noi. Toate rugؤƒciunile pe care noi le adresؤƒm Sfinإ£ilor de fapt le adresؤƒm lui Hristos Care este format din totalitatea Sfinإ£ilor în Trupul Lui preamؤƒrit. Cؤƒ El, luând trup din Sfânta Fecioarؤƒ Maria, a adunat în acest trup pؤƒmântesc trupurile noastre ale creإںtinilor. Iar aceia dintre noi care reuإںim, prin pocؤƒinإ£a noastrؤƒ, prin purtarea crucii noastre, prin evlavia noastrؤƒ, prin ascultarea noastrؤƒ de Bisericؤƒ sؤƒ-L urmؤƒm pe Hristos în viaإ£a aceasta, aceia dintre noi vom putea prin moarte sؤƒ ne regؤƒsim în Trupul lui Hristos împreunؤƒ cu toإ£i Sfinإ£ii. إ‍i sؤƒ ne rugؤƒm atunci pentru cei din urma noastrؤƒ, pentru cei din familiile noastre care au rؤƒmas în luptؤƒ pe pؤƒmânt. Iatؤƒ ce tainؤƒ stؤƒ ascunsؤƒ în Duminica tuturor Sfinإ£ilor. De aceea ne rugؤƒm tuturor Sfinإ£ilor sؤƒ mijloceascؤƒ pentru noi ca unora care au cunoscut neputinإ£ele noastre. Ca unora care au إںtiut ce înseamnؤƒ sؤƒ lupإ£i împotriva pؤƒcatului إںi sؤƒ-l birui. Care au fost oameni ca إںi noi إںi care au pؤƒtimit aإںa cum auzim la Apostolul citit în aceastؤƒ Duminicؤƒ din Evrei, capitolul 11, care au pؤƒtimit pentru Hristos tؤƒieri de sabie, de fierؤƒstraie, apؤƒ clocotitؤƒ, smoalؤƒ, noroi, rؤƒstignire, moarte martiricؤƒ prin sfâإںierea lor de cؤƒtre animalele sؤƒlbatice în arene إںi sub privirile holbate ale pؤƒgânilor care simإ£eau plؤƒcere sؤƒ vadؤƒ sânge curgând din trupurile creإںtinilor. Toإ£i aceإںtia s-au adunat în trupul lui Hristos. Ei sunt Sfinإ£ii astؤƒzi pomeniإ£i, dupؤƒ exemplul cؤƒrora mergem mai departe în sؤƒptؤƒmâna cea urmeazؤƒ إںi-n perioada aceasta pânؤƒ la Postul Paإںtilor, încercând sؤƒ punem în lucrare ceea ce Biserica ne învaإ£ؤƒ.

Sfintele Moaإںte ale acestor bؤƒrbaإ£i sfinإ£i ne aratؤƒ cum nu se poate mai vؤƒdit cؤƒ trupurile Sfinإ£ilor se adaugؤƒ Trupului lui Hristos despre care s-a spus în Scripturi cؤƒ Dumnezeu nu va lؤƒsa pe Iubitul Lui sؤƒ vadؤƒ putrezirea.

Sؤƒ ne rugؤƒm Domnului إںi Sfinإ£ilor toإ£i sؤƒ mijloceascؤƒ la Tatؤƒl Ceresc pentru mântuirea noastrؤƒ acum إںi pururea إںi în vecii vecilor. Amin.

Pr. Petru Roncea

[Mary Naeem]

Cuviosul Paisie Aghioritul إںi lumina necreatؤƒ

La Katunakia Stareإ£ul a avut إںi experienإ£e dumnezeieإںti: „أژntr-o noapte, povestea el, în vreme ce rosteam Rugؤƒciunea, am simإ£it înlؤƒuntrul meu o mare bucurie. Am continuat sؤƒ rostesc Rugؤƒciunea إںi deodatؤƒ chilia mea s-a umplut de luminؤƒ. Era albؤƒ, cu o micؤƒ nuanإ£ؤƒ spre albastru. Inima mea bؤƒtea dulce. M-am rugat pânؤƒ când a rؤƒsؤƒrit soarele. Acea luminؤƒ care a rؤƒmas în chilia mea pânؤƒ dimineaإ£a era foarte puternicؤƒ, mai puternicؤƒ chiar إںi decât lumina soarelui. Acesta îإںi pierdea strؤƒlucirea în faإ£a ei. Vedeam soarele, iar lumina lui mi se pؤƒrea palidؤƒ, lipsitؤƒ de strؤƒlucire, aإںa cum este lumina lunii atunci când este lunؤƒ plinؤƒ. Am vؤƒzut mult timp acea luminؤƒ. Dupؤƒ aceea, când ea a dispؤƒrut إںi harul s-a micإںorat, atunci nu am mai simإ£it nici o mângâiere sau bucurie.إ‍i deoarece cؤƒzusem dintr-o stare mai înaltؤƒ în una mai joasؤƒ, mؤƒ vedeam pe mine ca pe un animal. Mergeam sؤƒ mؤƒnânc, sؤƒ beau apؤƒ, sؤƒ fac lucru de mânؤƒ إںi mؤƒ simإ£eam ca un animal. Aceastؤƒ întâmplare am uitat-o cu desؤƒvârإںire إںi mi-am amintit-o alaltؤƒieri[1], când un avocat evlavios care practica rugؤƒciunea minإ£ii mi-a amintit-o, pentru cؤƒ trؤƒise إںi el o experienإ£ؤƒ dumnezeiascؤƒ…”

Lumina pe care a vؤƒzut-o Stareإ£ul nu a numit-o necreatؤƒ, deإںi nu exista nici o îndoialؤƒ cؤƒ este vorba despre lumina necreatؤƒ. Mai mult decât atât, el nu a descris-o, ci numai a adؤƒugat: „Ea se poate vedea إںi cu ochii închiإںi إںi cu ochii deschiإںi, إںi noaptea în întuneric إںi în timpul zilei cu soare.”

Cu astfel de mângâieri duhovniceإںti harul dumnezeiesc îl mângâia în pustia lipsitؤƒ de mângâiere a Katunakiei pe ascetul Paisie, sؤƒracul de bunؤƒ voie إںi nevoitorul plin de lepؤƒdare de sine.

[Mary Naeem]

merenia Cuviosului Paisie Aghioritul – semnul sfinب›eniei

Pe când se afla la Suroti cineva l-a numit „sfânt”. Atunci Stareب›ul a început sؤƒ plângؤƒ. Ce putea sؤƒ facؤƒ? Oricât s-ar fi strؤƒduit, nu mai reuب™ea sؤƒ trؤƒiascؤƒ în ascuns. Dumnezeu voia sؤƒ-l slؤƒveascؤƒ ب™i în aceastؤƒ viaب›ؤƒ. Aceasta este o lege duhovniceascؤƒ. Cu cât omul aleargؤƒ dupؤƒ umbra sa (dupؤƒ slavؤƒ), cu atât aceasta fuge de el. بکi cu cât se depؤƒrteazؤƒ de ea, cu atât aceea se apropie de el. Aceasta se întâmpla ب™i cu Stareب›ul.

Stareب›ul îب™i dorea ca ب™i dupؤƒ moartea sa sؤƒ-l însoب›eascؤƒ smerenia. Odatؤƒ, înainte de adormirea sa, a spus cuiva: „Atunci când voi muri, sؤƒ mؤƒ aruncaب›i în râpa de lângؤƒ satul «Sfânta Parascheva», ca sؤƒ mؤƒ mؤƒnânce câinii.” Mai demult spusese: „Aب™ vrea ca oasele mele sؤƒ se facؤƒ negre, pentru ca lumea sؤƒ spunؤƒ: «Acesta este renumitul Paisie?» أژn felul acesta nu o sؤƒ mؤƒ mai cinsteascؤƒ oamenii.”

Pentru a evita manifestؤƒrile de preب›uire din timpul înmormântؤƒrii sale, dar ب™i dupؤƒ aceea, îب™i dorea sؤƒ moarؤƒ ب™i sؤƒ fie înmormântat în Sfântul Munte neب™tiut de nimeni.

Dar atunci când a primit înب™tiinب›are de la Dumnezeu cؤƒ nu aceasta este voia Lui, s-a supus cu smerenie ب™i ب™i-a înfrânt ultima sa dorinب›ؤƒ. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost sؤƒ nu fie chemat nimeni la înmormântarea lui.

Atunci când îl întrebau dacؤƒ nu se mândreب™te dupؤƒ atâtea cinstiri, rؤƒspundea: „Cum sؤƒ mؤƒ mândresc, când ب™tiu cine sunt? بکi când mؤƒ gândesc cât sânge a vؤƒrsat Hristos pentru mine, puب›in de nu-mi pierd minب›ile.”

Despre mulب›imea de oameni care veneau sؤƒ-l vadؤƒ, spunea: „Cu toate cؤƒ sunt un dovleac, lumea cea mult-însetatؤƒ vine cu nerؤƒbdare sؤƒ se rؤƒcoreascؤƒ, deoarece aب™teaptؤƒ sؤƒ gؤƒseascؤƒ un harbuz.”

Se mâhnea pentru faptul cؤƒ ajunsese cunoscut pretutindeni. De aceea s-a destؤƒinuit unui apropiat de-al sؤƒu: „Cel mai mare duب™man al meu este numele meu. Iar cel mai mare rؤƒu mi l-au fؤƒcut cunoscuب›ii ب™i prietenii mei, iar nu duب™manii. Dacؤƒ aب™ fi ب™tiut întru început unde am sؤƒ ajung, aب™ fi mers la Ierusalim, aب™ fi devenit monah întru ascuns, aب™ fi purtat un palton negru ب™i un fes ب™i mi-aب™ fi lؤƒsat barbؤƒ ب™i pؤƒr lung. Nimeni nu ar fi ب™tiut cؤƒ sunt monah ب™i m-aب™ fi miب™cat fؤƒrؤƒ zgomot.”

[Mary Naeem]

Cuvânt la Praznicul Schimbؤƒrii la Faب›ؤƒ: AM Vؤ‚ZUT SLAVA LUI CU OCHII NOبکTRI

Propovؤƒduirea despre a doua venire a Domnului în slava Tatؤƒlui a fost esenإ£a kerigmei apostolice. Ca unii care L-au vؤƒzut cu ochii lor pe Hristos إںi mai ales aceia dintre ei care I-au vؤƒzut إںi slava dumnezeirii – aici îi avem în atenإ£ie pe cei trei pؤƒrtaإںi la Schimbarea la Faإ£ؤƒ a Domnului –, nu puteau sؤƒ nu-I vesteascؤƒ revenirea în slava Tatؤƒlui mai ales din douؤƒ motive: întâi, pentru cؤƒ-L auzise pe Iisus afirmând cؤƒ „Fiul Omului va sؤƒ vinؤƒ întru slava Tatؤƒlui Sؤƒu cu îngerii Sؤƒi; إںi atunci va rؤƒsplؤƒti fiecؤƒruia dupؤƒ faptele sale“ (Mt 16, 27) إںi toate evenimentele derulate pânؤƒ la أژnؤƒlإ£area Sa la cer i-au convins cؤƒ gura Lui nu poate grؤƒi minciuna; al doilea, pentru cؤƒ s-au convins cu ochii lor – din mؤƒrturia celor trei prezenإ£i la Schimbarea la Faإ£ؤƒ – cؤƒ „أژmpؤƒrؤƒإ£ia veإںnicؤƒ a cerurilor este împؤƒrtؤƒإںirea la nesfârإںit de lumina dumnezeirii“[1], vؤƒzându-i pe Moise إںi Ilie, trecuإ£i demult în lumea cealaltؤƒ cum se bucurؤƒ de slava lui Hristos strؤƒlucind إںi ei aproape ca El.

Unul din cei trei Apostoli chemaإ£i sؤƒ vadؤƒ pe Tabor slava Domnului „pe cât li se putea“ a fost إںi Petru. Textul Apostolului Praznicului Schimbarea la Faإ£ؤƒ (II Petru 1, 10-19) este ales din a doua sa epistolؤƒ, tocmai locul unde veteranul Apostolilor îإںi argumenteazؤƒ cuvântul chemؤƒrii oamenilor cؤƒtre أژmpؤƒrؤƒإ£ia lui Dumnezeu cu aceastؤƒ experienإ£ؤƒ neuitatؤƒ de pe muntele cel sfânt. El a înإ£eles profundul ideal creإںtin, acela al îndumnezeirii firii umane, mai ales cؤƒ a rؤƒmas pentru totdeauna impresionat de strؤƒlucirea celor doi proroci care-au primit slavؤƒ de la Hristos. Idealul acesta de împؤƒrtؤƒإںire din Fiinإ£a divinؤƒ îl aflؤƒm exprimat direct doar într-un singur loc din Noul Testament إںi cine putea sؤƒ scrie despre acest ideal dacؤƒ nu Sfântul Petru când zice: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dؤƒruit toate cele ce sunt spre viaإ£ؤƒ إںi spre bunؤƒ cucernicie, fؤƒcându-ne sؤƒ cunoaإںtem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa إںi prin puterea Sa, prin care El ne-a hؤƒrؤƒzit mari إںi preإ£ioase fؤƒgؤƒduinإ£e, ca prin ele sؤƒ vؤƒ faceإ£i pؤƒrtaإںi dumnezeieإںtii firi, scؤƒpând de stricؤƒciunea poftei celei din lume“ (II Ptr 1, 3-4). Apoi tot el dؤƒ soluإ£ia pentru atingerea acestui ideal: versetele urmؤƒtoare, 5 إںi 6, cuprind virtuإ£ile sub forma unei scؤƒri, pe prima treaptؤƒ fiind credinإ£a إںi pe ultima dragostea. De fapt creإںtinismul se bazeazؤƒ pe credinإ£ؤƒ إںi se desؤƒvârإںeإںte în flacؤƒra iubirii la intrarea în veإںnica أژmpؤƒrؤƒإ£ie a Domnului.
La începutul textului Apostolului, de la versetul 10, Apostolul reaminteإںte cؤƒ împlinirea cu multؤƒ silinإ£ؤƒ a virtuإ£ilor enumerate în versetele 5 إںi 6 îi va face pe creإںtini moإںtenitori ai أژmpؤƒrؤƒإ£iei lui Iisus Hristos. De ce oare trebuie ca Sfântul Petru sؤƒ afirme iarؤƒ إںi iarؤƒ aceleaإںi lucruri pe care destinatarii epistolei le إںtiau إںi încؤƒ stؤƒteau cu tؤƒrie în aceste advؤƒruri? Dar de ce nu numai cât este în viaإ£ؤƒ – Apostolul era conإںtient de iminenإ£a sfârإںitului sؤƒu despre care i-a vorbit Iisus dupؤƒ أژnviere, „însemnând cu ce fel de moarte va preaslؤƒvi pe Dumnezeu“ (In 21, 18-19) –, ci إںi dupؤƒ moarte se va sili sؤƒ-i ajute ca sؤƒ-إںi aminteascؤƒ pururea de aceste lucruri إںi sؤƒ nu le uite? إ‍i ce înseamnؤƒ asta cؤƒ dupؤƒ moarte se va îngriji de soarta celor rؤƒmaإںi în viaإ£ؤƒ? Este vreo legؤƒturؤƒ între Biserica biruitoare إںi cea luptؤƒtoare, ca sؤƒ folosim niإںte termeni cunoscuإ£i? Silinإ£a de dincolo de mormânt a Sfântului Petru nu poate fi cunoscutؤƒ decât prin harul revؤƒrsat din potirul Domnului care sؤƒ إ£inؤƒ treazؤƒ în cei încؤƒ în lume aإںteptarea zilei intrؤƒrii în veإںnica أژmpؤƒrؤƒإ£ie a lui Dumnezeu. إ‍i aceastؤƒ silinإ£ؤƒ înseamnؤƒ mijlocire necontenitؤƒ la tronul harului pe care duhul nepieritor al iubirii frؤƒإ£eإںti o face. Dragostea de fraإ£i se roagؤƒ veإںnic pentru ei إںi nu înceteazؤƒ a face aceasta o datؤƒ cu moartea. Cؤƒci dragostea niciodatؤƒ nu moare إںi nu cade, dupؤƒ cum spune إںi iubitul frate Pavel (I Cor 13, 8). Este aici cum nu se poate o mai frumoasؤƒ mؤƒrturie biblicؤƒ a mijlocirii sfinإ£ilor pentru ca إںi cei rؤƒmaإںi în lume sؤƒ poatؤƒ moإںteni slava raiului.
Dar toatؤƒ aceastؤƒ profeticؤƒ mijlocire el o fؤƒgؤƒduieإںte pentru cؤƒ vؤƒzuse cu ochii lui slava în care sunt îmbrؤƒcaإ£i cei mântuiإ£i în أژmpؤƒrؤƒإ£ia lui Dumnezeu. Ceea ce pentru Sfântul Pavel însemna vedenie sau rؤƒpire în rai, pentru Sfântul Petru fusese aievea o realitate trؤƒitؤƒ pe muntele cel sfânt care l-a umplut de o bucurie إںi fericire negrؤƒite încât credea cؤƒ a intrat deja în veإںnicie. Toإ£i cei trei Apostoli de pe Tabor „trؤƒiau un sentiment de negrؤƒitؤƒ bucurie a comuniunii depline cu Hristos إںi cu drepإ£ii din Vechiul Testament, încât nu voiau sؤƒ se mai sfârإںeascؤƒ, ci sؤƒ se odihneascؤƒ în ea în veci“[2], zice Pؤƒrintele Dumitru Stؤƒniloae.

Mؤƒrturia despre Hristos nu putea fi mereu întؤƒritؤƒ cu vederea slavei dumnezeieإںti cu ochii trupeإںti. Dupؤƒ أژnؤƒlإ£area Domnului la cer, ceilalإ£i propovؤƒduitori ai Evangheliei n-aveau cum sؤƒ se mai foloseascؤƒ de acest har rânduit doar Apostolilor. Vederea prin credinإ£ؤƒ a slavei lui Hristos va însoإ£i de-acum înainte predicarea Evangheliei. إ‍i ca sؤƒ se încredinإ£eze urmaإںii Apostolilor de realitatea acestei vederi, vor confirma întotdeauna mؤƒrturia lor cu cuvântul profetic, aإںa precum se foloseإںte إںi Sfântul Petru, adؤƒugând vederii trupeإںti care era una personalؤƒ „cuvântul prorocesc“ la care de altfel إ£ineau cu multؤƒ evlavie creإںtinii cei dintâi. Ei socoteau cuvântul profetic ca o razؤƒ din slava Luceafؤƒrului care prin rؤƒsؤƒrirea lui în sufletul lor va marca începutul veإںniciei, ca strؤƒlucirea stelelor ce exprimؤƒ existenإ£a unui izvor de luminؤƒ din care-إںi au aprinderea pe cerul nopإ£ii. O, ce deosebire dintre aceإںtia إںi cei care locuiesc în întuneric! Pؤƒrintele filocalic Simeon Metafrastul zice cؤƒ „cei mulإ£i nu se deosebesc întru nimic de cei ce umblؤƒ noaptea, lipsiإ£i cu totul de luminؤƒ, care nu se bucurؤƒ nici mؤƒcar de o razؤƒ cât de slabؤƒ, care este un cuvânt dumnezeiesc ce poate sؤƒ lumineze în sufletele lor; aإںa încât aproape nu se deosebesc de orbi… Iar aceia dintre oamenii din lume, care sunt luminaإ£i, cum s-a zis, de sfintele porunci, ca de niإںte stele, luând aminte la Dumnezeu, nu sunt cuprinإںi cu totul de întuneric; de aceea pot avea إںi nؤƒdejde إںi mântuire“[3]. Sfântul Apostol Petru, martorul slavei lui Hristos إںi stâlp al Bisericii, trecuse mai sus de aإںteptare. „Luceafؤƒrul va rؤƒsؤƒri în inimile voastre“, ale destinatarilor epistolei, nu „în inimile noastre“. Cؤƒci pentru Apostol, prorociile vechi-testamentale despre Iisus nu mai erau doar ceva de domeniul credinإ£ei întru împlinire, ci deveniserؤƒ realitate evidentؤƒ vؤƒzutؤƒ cu ochii lui.

Pr. Petru Roncea

[Mary Naeem]

Semnificaب›ia postului ب™i sؤƒrbؤƒtorii Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul ب™i sؤƒrbؤƒtoarea au pؤƒtruns la noi odatؤƒ cu generalizarea cultului mariologic în Rؤƒsؤƒrit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebitؤƒ, sؤƒrbؤƒtoarea fiind aإںteptatؤƒ, dupؤƒ unele tradiإ£ii, cu aproape aceeaإںi bucurie ca Paإںtele sau Crؤƒciunul. O dovadؤƒ a acestei cinstiri este إںi postul de douؤƒ sؤƒptؤƒmâni care precede sؤƒrbؤƒtoarea إںi care se إ£ine de cؤƒtre creإںtini pretutindeni, “cؤƒci postul ei a fost إ£inut mai abitir ca al Crؤƒciunului”, dupؤƒ cum aratؤƒ tradiإ£ia. Sؤƒrbؤƒtoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstitؤƒ ب™i prin mulب›imea de biserici care poartؤƒ acest hram. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferitؤƒ pentru creب™tini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ب›inea opt zile. Existau ب™i creب™tini care posteau toatؤƒ luna august, în vreme ce alب›ii posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei ب™i a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie ب›inut începând cu 1 august ب™i sؤƒ se termine pe 15 august, ziua prؤƒznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Existؤƒ rânduiala ca împreunؤƒ cu slujba Vecerniei sؤƒ se sؤƒvârب™eascؤƒ în aceastؤƒ perioadؤƒ a postului ب™i cele douؤƒ Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Tradiب›ii populare în Postul Sântؤƒmؤƒriei

Din informaإ£iile publicate de Tudor Pamfile, în “Sؤƒrbؤƒtori de toamnؤƒ إںi Postul Crؤƒciunului”, 1914, Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteإںte a fi tot aإںa de mare, adicؤƒ de însemnat, ca إںi Postul Mare de dinaintea Paإںtilor, din care se zice chiar cؤƒ este rupt. Ca urmare, toatؤƒ lumea trebuie sؤƒ-l إ£inؤƒ cu sfinإ£enie, nefiind îngؤƒduitؤƒ mâncare de dulce decât bolnavilor إںi copiilor.

Cu privire la perioada postului, muscelenii “nu mؤƒnâncؤƒ nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peإںte nu-i decât o singurؤƒ zi, Pobrejenia (Schimbarea la Faب›ؤƒ n.n.), cؤƒ Postul Sîntؤƒ-Mؤƒriei este rupt din Pؤƒresimi.” De asemenea, în popor existؤƒ credinإ£a potrivit cؤƒreia, “la început, Postul Paإںtilor era de nouؤƒ sؤƒptؤƒmâni, dar vؤƒzându-se cؤƒ e prea lung إںi prea sؤƒrؤƒcؤƒcios, aإںa cؤƒ oamenii ieإںeau prea slabi în primؤƒvarؤƒ, când trebuia sؤƒ se dea cu totul muncilor, s-a micإںorat acest post cu douؤƒ sؤƒptؤƒmâni إںi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântؤƒ-Mؤƒriei Mari, când e belإںug de legume إںi zarzavaturi”.

S. Marian scrie cؤƒ prin unele pؤƒrإ£i din Bucovina se crede cؤƒ dacؤƒ plouؤƒ mult în acest post, aceasta se întâmplؤƒ din pricinؤƒ cؤƒ la sfârإںitul câإںlegilor de carne a nins mult (“أژnmormântarea la români”).

Semnificaب›ia sؤƒrbؤƒtorii

Sؤƒrbؤƒtoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificaب›ii teologice ب™i spirituale pentru credincioب™i. De altfel, însؤƒب™i icoana Adormirii Maicii Domnului aratؤƒ aceastؤƒ tainؤƒ primirii mamei în braب›ele lui Hristos, Fiul ei. أژn iconografie, lângؤƒ sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se aflؤƒ Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluب™. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ب›inut în braب›e pe Dumnezeu, acum odihneب™te în braب›ele Fiului ب™i Stؤƒpânului ei.

Moartea Maicii Domnului înseamnؤƒ intrarea ei în iubirea infinitؤƒ a Fiului ei, iar inima ei de mamؤƒ se uneب™te cu inima Fiului, simب›ind dumnezeieب™te durerile lumii ب™i alinându-le cu milostivirea ei. Dupؤƒ adormire, nimeni ب™i nimic nu o mai pot opri pe Maica Domnului sؤƒ ajute pe toب›i credincioب™ii. Nici timpul, nici spaب›iul, nici limitؤƒrile umane, nu mai pot opri pe Maica Domnului sؤƒ fie pretutindeni în har, mângâind pe cei îndureraب›i ب™i inspirând Biserica Fiului ei.

Axionul sؤƒrbؤƒtorii Adormirii Maicii Domnului vorbeب™te despre aceastؤƒ tainؤƒ a prezenب›ei Fecioarei în inima lumii ب™i în viaب›a Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru tine Preacuratؤƒ Fecioarؤƒ, cؤƒ naب™terea fecioreب™te ب™i moartea arvuneب™te viaب›ؤƒ” semnificؤƒ acest schimb dumnezeiesc între cele pؤƒmânteب™ti ب™i cele cereب™ti, prin iubirea Mântuitorului. Astfel, naب™terea Fiului lui Dumnezeu din ea fecioreب™te firea umanؤƒ ب™i sfinب›eب™te întreaga creaب›ie, iar moartea ca despؤƒrب›ire vremelnicؤƒ a sufletului de trup arvuneب™te viaب›ؤƒ, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie ب™i veب™nicie, dintre timp ب™i eternitate, dintre libertate ب™i har. Adormirea Maicii Domnului este aب™adar o sؤƒrbؤƒtoare în care antinomia teologicؤƒ a infinitului devenit finit pentru iubirea Sa veب™nicؤƒ pentru noi se împleteب™te cu prezenب›a permanentؤƒ a rugؤƒciunii Maicii Domnului în viaب›a lumii, pânؤƒ la sfârب™itul veacurilor.

Pr. Valentin-Ioan Istrati

[Mary Naeem]

Minune a Sfintei Cuvioase Parascheva la Tesalonic

Interviu cu Evanghelia D.,

Tesalonic


Evanghelia D. este o tânؤƒrؤƒ pe care am întâlnit-o la Iaإںi în 1999, la hramul Sfintei Parascheva. Pe 13 octombrie, Pؤƒrintele Arhimandrit Timotei Aioanei, slujitor la Catedrala Mitropolitanؤƒ, actualmente Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureب™tilor, m-a sunat pentru a mؤƒ ruga sؤƒ ajut douؤƒ persoane din Grecia sؤƒ se închine la moaإںtele Cuvioasei. La ora stabilitؤƒ, douؤƒ tinere, Evanghelia إںi Antonia, ajung la Catedralؤƒ. Dupؤƒ cum facem în cazul tuturor strؤƒinilor veniإ£i sؤƒ se închine la sfintele moaإںte, le-am introdus în faإ£ؤƒ imediat. Se închinؤƒ Antonia. Nimic neobiإںnuit… أژn momentul în care s-a apropiat Evanghelia mi-am dat seama cؤƒ este vorba de altceva. Expresia feإ£ei, lacrimile de fericire îmi arؤƒtau cؤƒ în sufletul ei se petrece ceva cu totul deosebit.

Dupؤƒ ce s-au închinat, Evanghelia mi-a povestit despre intervenإ£ia Cuvioasei Parascheva în momente cruciale din viaإ£a ei. Aceeaإںi relatare mi-a fؤƒcut-o إںi în luna aprilie a anului 2000, când am vizitat-o la domiciliul ei din Tesalonic. Atunci am înregistrat interviul de faإ£ؤƒ. Acesta a fost prezentat إںi în cadrul emisiunii „Mؤƒrturii duhovniceإںti”, pe care o realizam în acea perioadؤƒ la Radio TRINITAS.

Acum, Evanghelia, cؤƒsؤƒtoritؤƒ cu Teodor, de care aminteإںte în interviu, este mamؤƒ a doi copii. O are protectoare pe Sfânta Parascheva, ceea ce o determinؤƒ ca în fiecare an sؤƒ ia parte la slujbele ei de hram sؤƒvârإںite în Noua Kallikratia إںi în Noua Epivata. Aceste douؤƒ localitؤƒإ£i situate în apropierea Tesalonicului adؤƒpostesc greci refugiaإ£i din satele unde s-a nؤƒscut إںi, respectiv, a murit Cuvioasa Parascheva, aflate nu departe de fostul Constantinopol, actualul Istanbul. Evanghelia a realizat ulterior cؤƒ mؤƒnؤƒstirea unde o sfؤƒtuise Cuvioasa Parascheva sؤƒ meargؤƒ pentru trei zile a fost tocmai Mitropolia de la Iaإںi, „casa” acesteia de aproape patru sute de ani.

Antonia, însoإ£itoarea Evangheliei, s-a cؤƒlugؤƒrit la o mؤƒnؤƒstire de maici din cartierul Panorama al Tesalonicului, amintitؤƒ în interviu.

„Dumnezeu a trimis-o pe fiica Sa pentru a mؤƒ întؤƒri”

«Despre Cuvioasa Parascheva eu nu إںtiam nimic. أژntrucât suntem greci إںi trؤƒim în Grecia, aflasem numai despre Sfânta Muceniإ£ؤƒ Paraskevi.

Susإ£ineam pentru a doua oarؤƒ examenul de bacalaureat إںi de la învؤƒإ£at obosisem foarte mult. Ajunsesem sؤƒ-mi zic cؤƒ nu meritؤƒ sؤƒ trؤƒieإںti, nu existؤƒ Dumnezeu, إںi mؤƒ gândeam sؤƒ-mi pun capؤƒt zilelor. Astfel de gânduri îmi treceau prin minte, oricum nu pozitive.

أژntr-o searؤƒ, am renunإ£at cu totul la ideea de Dumnezeu, de existenإ£ؤƒ a lui Dumnezeu إںi, plângând, ziceam: nu cred în Dumnezeu, nu cred cؤƒ El existؤƒ. Aإںa, plângând, am adormit total dezamؤƒgitؤƒ إںi cu gândul ca a doua zi sؤƒ fac ceea ce voiam eu: fie sؤƒ le las pe toate baltؤƒ, fie sؤƒ-mi pun capؤƒt zilelor. Noaptea, însؤƒ, am vؤƒzut ceva în vis, care mi-a rؤƒmas în minte. Când, a doua zi, m-am trezit, am alergat la mama mea, râzând. أژmi amintesc de faptul cؤƒ râsul meu era ceva cu totul deosebit, ca إںi expresia feإ£ei mele. Dacؤƒ înainte de culcare eram sؤƒlbaticؤƒ, distrusؤƒ de învؤƒإ£atul pentru bacalaureat, a doza zi eram cu totul linistita إںi bucuroasؤƒ. Deci am trezit-o pe mama mea foarte devreme إںi îi zic: Mamؤƒ, existؤƒ Cuvioasa Parascheva? أژmi zice: Nu, numai Muceniإ£a Paraschevi, nu am auzit nimic despre Cuvioasa Parascheva. Am început sؤƒ cؤƒutؤƒm icoane, sinaxare pentru a vedea dacؤƒ existؤƒ.

I-am povestit visul meu: mؤƒ aflam într-o camerؤƒ micؤƒ, o chilie de maicؤƒ, în care existau un pat de lemn cؤƒlugؤƒresc, fؤƒrؤƒ saltea, إںi o icoanؤƒ. Intru înؤƒuntru. Locul era întunecat. Intru deci إںi vؤƒd icoana cu un chip de sfântؤƒ. M-am închinat la ea إںi am mers sؤƒ o sؤƒrut. Toate acestea în vis. Când am sؤƒrutat icoana, chipul a zâmbit. أژn acea clipؤƒ a ieإںit din icoanؤƒ o tânؤƒrؤƒ. Era îmbrؤƒcatؤƒ în negru, cu o nؤƒframؤƒ pe cap. Nu إںtiu, de fapt, dacؤƒ era o nؤƒframؤƒ sau pؤƒrul ei, care semؤƒna cu nؤƒframa. Era nemaipomenit de frumoasؤƒ, foarte tânؤƒrؤƒ, o frumuseإ£e inimaginabilؤƒ. أژmi spune: Stai aici, ca sؤƒ vorbim. Ne-am aإںezat. Ziceai cؤƒ mؤƒ cunoaإںte, cؤƒ este o cunoscutؤƒ de-a mea, nu إںtiu, sora mea… Ne-am aإںezat pe acel pat إںi a început sؤƒ-mi vorbeascؤƒ. M-a întrebat dacؤƒ vreau sؤƒ devin maicؤƒ. أژi zic: Eu, maicؤƒ?! Eu am vrut sؤƒ mؤƒ sinucid! Am început sؤƒ le reneg pe toate. Eu sؤƒ mؤƒ fac maicؤƒ?! Nu, zic, nu vreau. أژmi zice: De ce? Du-te la o mؤƒnؤƒstire. أژi zic: Merg, la stareإ£a noastrؤƒ, în Panorama. Nu, îmi zice, sؤƒ nu mergi acolo, du-te undeva mai departe. Zic: De ce? Aceastؤƒ stareإ£ؤƒ إںi mؤƒnؤƒstirea îmi sunt foarte dragi. Zice: Vreau sؤƒ mergi undeva, mai departe إںi sؤƒ rؤƒmâi timp de trei zile. أژmi amintesc cؤƒ era aإںezatؤƒ إںi mؤƒ încuraja. Eram alؤƒturi una de alta, îmi dؤƒdea curaj إںi îmi vorbea încontinuu. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este aceastؤƒ întrebare: Vrei sؤƒ te faci maicؤƒ? Zic: Ca tine? Da, îmi zice, ca mine. Zic: Nu, nu… Zice: Hai, du-te trei zile undeva, departe. Acestea mi le amintesc. Nu am reإ£inut nimic altceva, dar îmi vorbea, îmi vorbea fؤƒrؤƒ încetare. أژmi spunea multe. La sfârإںit, a reintrat în icoanؤƒ, dupؤƒ cum a إںi ieإںit. S-a ridicat إںi a intrat în icoanؤƒ. Am sؤƒrutat-o إںi asta a fost. Acesta a fost tot visul. De atunci, viaإ£a mea s-a schimbat, adicؤƒ mi-a dat atâta forإ£ؤƒ, atâta credinإ£ؤƒ…

M-am ridicat إںi am sunat pe duhovnicul meu إںi am cerut sؤƒ-mi vorbeascؤƒ despre ea. Nu إںtia nimic despre ea. Am început sؤƒ citim prin sinaxare, sؤƒ o cؤƒutؤƒm إںi în cele din urmؤƒ am aflat cؤƒ existؤƒ o bisericؤƒ a ei în Kallikratia. Am mers acolo cu toإ£ii, cu Teodor, cu sora mea. Am gؤƒsit biserica. Când am ajuns acolo parcؤƒ ne aإںteptau. Preotul de acolo, din Kallikratia, imediat ce ne-a vؤƒzut, a venit sؤƒ ne ofere cؤƒrإ£i. O primire de spuneai cؤƒ mؤƒ cunosc. Nu mؤƒ إںtiau. Aإںa, simplu, mi-au dat cؤƒrإ£i: Veniإ£i, sؤƒ aflaإ£i despre Cuvioasa! Aإںa am auzit eu despre ea. Apoi, am aflat cؤƒ este cunoscutؤƒ إںi în Nea Epivata. إ‍i acolo, la fel, cu pؤƒrintele. Existؤƒ o icoanؤƒ în Sfântul Altar care seamؤƒnؤƒ foarte mult cu cea pe care am vؤƒzut-o eu. O iubesc foarte mult. إ‍i acum merg acolo. Mi se scoate icoana din Sfântul Altar ca sؤƒ mؤƒ închin la ea.

Ce este mai impresionant în toatؤƒ istoria asta, dincolo de cele amintite, care au constituit o minune pentru mine, a fost faptul paradoxal cؤƒ atunci când am mers la Iaإںi mi-aإ£i relatat o întâmplare, care de fapt era a mea. Era vorba despre o tânؤƒrؤƒ de 24 de ani cؤƒreia în timpul examenului de bacalaureat Sfânta Parascheva i-a dictat totul. Aceasta era viaإ£a mea. Atunci când am susإ£inut bacalaureatul am scris la un obiect إںi toإ£i mi-au spus cؤƒ nu am scris bine. Deci, m-am aruncat pe pat, am început sؤƒ plâng إںi am zis: Nu mai continui, nu mؤƒ mai intereseazؤƒ, gata… أژn cele din urmؤƒ, a doua zi, am mers cu cartea Sfintei Parascheva, care are إںi icoana ei, la piept إںi am aإںezat-o lângؤƒ mine. Datoritؤƒ plânsului إںi a stresului de la examen, mintea mi se înceإ£oإںase, dar am început sؤƒ o privesc إںi ea îmi vorbea. Când am ieإںit afarؤƒ, am zis cؤƒ nu am scris nimic, pentru cؤƒ, într-adevؤƒr nu puteam gândi, iar mintea mea nu era destul de clarؤƒ pentru a mؤƒ concentra, dar Sfânta, în interiorul meu, îmi dictase fiecare cuvânt, sؤƒ zicem: „إںi”, „acesta” … Aإںa s-au format paragrafele. Când s-au afiإںat rezultatele, am vؤƒzut cؤƒ scrisesem foarte bine إںi aإںa am trecut. O am permanent drept ajutor, adicؤƒ în memoria mea imaginea ei se pؤƒstreazؤƒ foarte pregnant.

Apoi am fؤƒcut o promisiune: Sfânta mea, într-o zi voi veni sؤƒ te vؤƒd! Spuneam: voi merge anul acesta, voi merge la anul, peste un timp, dar am vؤƒzut cؤƒ nu se putea. Stabileam cu prietenii mei sؤƒ mergem. Vom merge, vom merge… أژn cele din urmؤƒ, nu am mai rezistat. Trebuia sؤƒ merg. Aإںa, am început sؤƒ cer unei prietene, apoi unui cunoscut sؤƒ mؤƒ însoإ£eascؤƒ. Nimeni nu putea. Am întrebat-o إںi pe prietena mea, Antonia, إںi aceasta mi-a zis da imediat. Exact în douؤƒ zile s-au rezolvat toate. Nu aveam nici paإںapoarte, nici vize, nimic. Nu cunoإںteam pe nimeni. Aveam doar telefonul Pؤƒrintelui Timotei, pe care îl primisem de la o cunoإںtinإ£ؤƒ. Nici nu am înإ£eles cum în douؤƒ zile am إںi ajuns. A fost de necrezut. Când am ajuns acolo, am avut parte إںi de primirea pe care mi-aإ£i fؤƒcut-o Sfinإ£ia Voastrؤƒ. إ‍i acest lucru a fost incredibil. Adicؤƒ, sؤƒ mergem astfel إںi sؤƒ ne primiإ£i cu atâta dragoste, a fost tot de la Sfânta Parascheva. Fؤƒrؤƒ sؤƒ ne cunoaإںteإ£i, aإ£i dat dovadؤƒ de atâta dragoste faإ£ؤƒ de noi إںi ne-aإ£i deschis toate drumurile. Dacؤƒ nu eraإ£i Sfinإ£ia Voastrؤƒ nu am fi putut sؤƒ ne închinؤƒm, întrucât aإںteptau la rând mii de oameni. Ar fi trebuit sؤƒ aإںteptؤƒm o sؤƒptؤƒmânؤƒ pentru a ne închina. Nu am fi avut timpul necesar. Era nevoie de cineva sؤƒ ne ajute إںi v-a trimis pe Sfinإ£ia Voastrؤƒ. Aإںa am ajuns acolo إںi ne-am închinat la Cuvioasa. Când am atins-o, nu-mi venea a crede ochilor. Am simإ£it cؤƒ este a mea. Dar cred cؤƒ vorbesc cu mândrie. Nu este a mea, ci este fiica lui Hristos, iar eu m-am învrednicit sؤƒ o ating. A fost o minune. Totul a fost o minune. Slavؤƒ lui Dumnezeu. Lui I-a fost milؤƒ de mine, care ajunsesem la o asemenea cؤƒdere, إںi a trimis-o pe fiica Sa pentru a mؤƒ întؤƒri».

Material realizat ب™i tradus din limba greacؤƒ de

Pr. dr. Petru Sidoreac

[Mary Naeem]

Semne minunate la sؤƒrbؤƒtoarea Adormirii Maicii Domnului

أژn insula Kefalonia, între satele Troghianata إںi Demutandata, lângؤƒ Argostoli, capitala insulei, se observؤƒ un fenomen minunat, care nu إ£ine de domeniul imaginaإ£iei, nici de cel al fenomenelor ciudate ale naturii care de multe ori ne uimeإںte.

Aإںadar, între cele douؤƒ sate amintite mai sus, într un loc minunat, creإںtinii din evlavie faإ£ؤƒ de Maica Domnului, au zidit o bisericuإ£ؤƒ în cinstea ei. Poporul i a dat bisericuإ£ei denumirea de „Maica Domnului cu crinii”, pentru cؤƒ de aceastؤƒ bisericuإ£ؤƒ este legatؤƒ o minune care se repetؤƒ în fiecare an cu crinii albi إںi bine mirositori ce sunt cunoscuإ£i în insule sub numele de „crinii feciorelnici”. أژn ajunul marii sؤƒrbؤƒtori a Maicii Domnului, Buna Vestire, creإںtinii aإںeazؤƒ în vaze înaintea icoanei fؤƒcؤƒtoare de minuni acest fel de crini.

Odatؤƒ cu trecerea timpului إںi datoritؤƒ cؤƒldurii verii, cri*nii se usucؤƒ. Când se apropie praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august), atunci într un chip minunat crinii înmuguresc إںi înfloresc, cu toate cؤƒ tulpina rؤƒmâne uscatؤƒ إںi zbârcitؤƒ.

أژn nord estul aceleiaإںi insule existؤƒ satul Pastra. أژn acest sat se petrece aceeaإںi minune cu crinii feciorelnici. أژn curtea Bisericii Adormirii Maicii Domnului إںi în jurul ei, feme*ile satului planteazؤƒ bulbi de crini feciorelnici. أژn luna mai, când crinii încep sؤƒ înfloreascؤƒ, femeile îi taie إںi, fؤƒcându i buchete, îi aإںeazؤƒ înaintea icoanei fؤƒcؤƒtoare de minuni a Maicii Domnului. Dupؤƒ câteva zile crinii se ofilesc, potrivit legilor fireإںti.

De la 1 august, când încep Paraclisele Maicii Domnului, إںi pânؤƒ la 15 august legile biologice se modificؤƒ إںi odatؤƒ cu mutarea Maicii Domnului crinii morإ£i învie, pri*mind în ei „suflare de viaإ£ؤƒ”1. إ‍i astfel, înaintea ochilor credin*cioإںilor se petrece minunea cu crinii care revin la vi*aإ£ؤƒ. Atunci parcؤƒ vine primؤƒvara din nou. Dupؤƒ Sfânta Liturghie din ziua praznicului, preotul împarte credincioإںi*lor aceإںti crini ca binecuvântare.

Acest fenomen nu se explicؤƒ إںtiinإ£ific, ci numai prin cre*dinإ£ؤƒ, deإںi ea este micؤƒ „cât un grؤƒunte de muإںtar”2.

Istoria cu crinii إںi cu icoana Maicii Domnului este urmؤƒ*toarea:

Când Dodecanezul se afla sub ocupaإ£ia italianؤƒ, în apri*lie 1943 o copilؤƒ oarecare a luat niإںte crini إںi i a pus înaintea icoanei Maicii Domnului. Dupؤƒ câteva zile crinii s au uscat. Au trecut sؤƒptؤƒmâni إںi luni. Deodatؤƒ crinii us*caإ£i, într* un chip minunat au început sؤƒ facؤƒ boboci. إ‍i aceasta mai ales în luna iulie. La 23 august, la nouؤƒ zile dupؤƒ Adormirea Maicii Domnului, bobocii s au deschis إںi au devenit crini întocmai cu cei din luna mai. De atunci, din 1943, aceastؤƒ minune se repetؤƒ în fiecare an.

Un locuitor din Lipson scria: „أژn luna aprilie aإںezؤƒm crini înaintea icoanei. Cum este إںi firesc, ei se usucؤƒ cu to*tul, dar în chip cu totul inexplicabil, încep sؤƒ îmboboceascؤƒ în luna iulie, iar la nouؤƒ zile dupؤƒ Adormirea Maicii Domnului înfloresc. Pentru noi, locuitorii din Lipson, ziua aceasta este vestitoare de bucurie”.

أژn insulele Ciclade se petrece ceva asemؤƒnؤƒtor. أژn in*sula Andros, în satul Apikia, „fetele إںi femeile cultivؤƒ crinii Fecioarei, «crinii sfinإ£i ai Maicii Domnului», aإںa cum sunt numiإ£i”.

أژi îngrijesc cu multؤƒ migalؤƒ ca sؤƒ se desfؤƒteze de mi*nune. إ‍i locul unde voiesc sؤƒ planteze crinii îl aleg cu grijؤƒ. Crinii îi udؤƒ cu apؤƒ curatؤƒ إںi cu agheasmؤƒ, cؤƒutând إںi ele sؤƒ fie „curate”. Astfel o cinstesc femeile pe Maica Domnului, iar ea le rؤƒsplؤƒteإںte aceastؤƒ credinإ£ؤƒ a lor. Crinii înfloresc în luna mai – de aceea li se mai zice إںi crini de mai – إںi fac niإںte flori mici care rؤƒspândesc o mireasmؤƒ puternicؤƒ „ce reprezintؤƒ curؤƒإ£ia nepؤƒtatؤƒ إںi binemirositoare a Pururea Fecioarei”.

Când crinii sunt înfloriإ£i, femeile îi taie cu tot cu tul*pinؤƒ إںi îi duc în Biserica Maicii Domnului „Katasirtisa”, unde îi aإںeazؤƒ înaintea icoanei fؤƒcؤƒtoare de minuni a Maicii Domnului care se aflؤƒ acolo. Dupؤƒ câteva zile crinii se usucؤƒ, cum este إںi firesc, le cad frunzele إںi le rؤƒmâne nu*mai tulpina uscatؤƒ إںi sensibilؤƒ, care dacؤƒ este atinsؤƒ cu mâna se sfؤƒrâmؤƒ. Aإںadar, într o astfel de tulpinؤƒ nu poate exista viaإ£ؤƒ.

Atunci când se apropie zilele Postului Maicii Domnului, crinii uscaإ£i încep sؤƒ prindؤƒ viaإ£ؤƒ într un chip minunat. La 15 august, când este hramul bisericii, crinii deja sunt înfloriإ£i إںi seamؤƒnؤƒ cu niإںte mؤƒrgؤƒritare mari, care rؤƒspândesc viaإ£ؤƒ. Lucrul minunat este cؤƒ aceإںtia „se pؤƒstreazؤƒ astfel înfloriإ£i pânؤƒ în primؤƒvara anului urmؤƒtor, când sunt înlocuiإ£i” cu crini noi. Aceإںti crini, care sunt aإںe*zaإ£i între geam إںi icoanؤƒ, stau puإ£in aplecaإ£i de parcؤƒ s ar leagؤƒna, neإ£inând cont de legile greutؤƒإ£ii إںi ale staticii. Cel care a creat legile naturii, în fiecare clipؤƒ le poate desfiinإ£a cu Dreapta Sa cea atotputernicؤƒ.

Uneori aceإںti crini minunaإ£i nu înfloresc إںi atunci creإںti*nii aإںteaptؤƒ un semn rؤƒu. Atunci ei prevestesc nenoro*ciri. أژn august 1940 ei nu au înflorit. Dupؤƒ douؤƒ luni Italia a declarat rؤƒzboi Greciei.

[Mary Naeem]

Sfânta Parascheva – mijlocitoarea noastrؤƒ

Interviu cu

Arhim. Prokopios Pashalidis

Preot slujitor la biserica „Sf. Cuvioasؤƒ Parascheva”

Noua Kallikratia, Halkidiki, Grecia

Cuvioasa Parascheva, pentru locuitorii Kallikratiei, pentru cei care au adus icoana ei din vechea Kallikratia, reprezintؤƒ ocrotitoarea lor, sora lor, mama lor, mijlocitoarea lor cؤƒtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cؤƒtre care alergau în orice dificultate din viaإ£a lor. Acest lucru l-au transmis إںi generaإ£iilor mai noi إںi, de aceea, avem destule tinere care au primit la botez numele de Parascheva. Ele serbeazؤƒ odatؤƒ cu Cuvioasa numitؤƒ إںi „din Epivata”, precum إںi „din Kallikratia”, iar nu în ziua pomenirii celeilalte Sfinte Paraschevi, cea Mare (26 iulie – n. tr.). Vedem cum încet, încet, datoritؤƒ ignoranإ£ei sau slؤƒbirii intensitؤƒإ£ii evlaviei faإ£ؤƒ de ea, cultul ei a avut de suferit în rândul noilor generaإ£ii. De aceea, ne-am fixat ca إںi obiectiv sؤƒ arؤƒtؤƒm creإںtinilor cؤƒ, mai întâi de toate, parohia este casa ei, iar ea este ocrotitoarea إںi mijlocitoarea noastrؤƒ cؤƒtre Domnul. Este o sfântؤƒ mare, face multe minuni إںi trebuie ca întotdeauna sؤƒ începem cu ea, ca cea care este cea mai apropiatؤƒ mijlocitoare, إںi abia mai apoi sؤƒ alergؤƒm la alإ£i sfinإ£i, pentru a le cere ajutorul. Este foarte mare. O إںtim din multele minuni pe care le-a fؤƒcut mai ales cu oamenii din generaإ£iile anterioare إںi, îndrؤƒznesc sؤƒ spun, cؤƒ إںi ai generaإ£iei de acum, dintre care unele sunt cunoscute, iar altele nu. Desigur, noi nu am fؤƒcut aici, în Kallikratia, o înregistrare a minunilor, dar aflؤƒm despre ele prin viu grai. Eu, ca إںi preot, إںtiu cؤƒ face foarte multe minuni إںi multe dintre aceste îmi sunt cunoscute إںi mie, personal.

إ‍tiu cؤƒ face nenumؤƒrate minuni إںi la Iaإںi, în România, unde este consideratؤƒ ocrotitoare. M-am închinat إںi eu la moaإںtele intacte ale Cuvioasei إںi avem multe mؤƒrturii ale fraإ£ilor noإںtri de acolo.

Vؤƒ voi oferi doar o mؤƒrturie, pentru a nu vؤƒ obosi, în legؤƒturؤƒ cu o mare binecuvântare pe care am avut-o acum câإ£iva ani. Când au hotؤƒrât sؤƒ repare racla Cuvioasei Parascheva, ducând-o de la Iaإںi la Atena, au fؤƒcut o oprire în Nea Kallikratia. Dacؤƒ nu mؤƒ înإںel era dupؤƒ-amiazؤƒ. أژntre prânz إںi searؤƒ. Racla a fost depusؤƒ în bisericؤƒ. Doar racla, fؤƒrؤƒ moaإںtele Cuvioasei. Mai întâi, senzaإ£ia mea personalؤƒ إںi nu numai, a tuturor celor prezenإ£i, era cؤƒ înؤƒuntru se aflau moaإںtele Sfintei. Eram cu toإ£ii foarte emoإ£ionaإ£i, pânؤƒ la lacrimi. Alt lucru minunat, إںi acesta aإں dori sؤƒ-l prezint dragostei voastre, este faptul cؤƒ eu am telefonat doar la douؤƒ persoane apropiate mie: eu sunt slujitor al Cuvioasei Parascheva إںi o iubesc mult إںi le-am spus sؤƒ vinؤƒ sؤƒ i se închine. Am dat douؤƒ telefoane. Vؤƒ aduc la cunoإںtinإ£ؤƒ cؤƒ biserica a rؤƒmas deschisؤƒ pânؤƒ la ora 12.00 noaptea. Este imposibil de zis câtؤƒ lume a trecut pe aici. Era o revؤƒrsare continuؤƒ de oameni, care nu fuseserؤƒ înإںtiinإ£aإ£i de nimeni إںi nu إںtiau nimic. Cu siguranإ£ؤƒ i-a trimis Sfânta Parascheva. S-au perindat sute, sؤƒ nu zic mii… Cred cؤƒ au trecut peste o mie, pânؤƒ la miezul nopإ£ii, fؤƒrؤƒ sؤƒ anunإ£e cineva ceva. Nu se putea vorbi despre o aducere oficialؤƒ a raclei Cuvioasei Parascheva. Doar dragostea pؤƒrinإ£ilor români a fؤƒcut ca sؤƒ se opreascؤƒ pentru puإ£in aici, pentru ca noi sؤƒ primim aceastؤƒ binecuvântare, dupؤƒ care ei إںi-au continuat drumul spre Atena. Pânؤƒ a doua zi, la amiazؤƒ, când au plecat, a continuat sؤƒ vinؤƒ lume إںi au trecut foarte, foarte mulإ£i, fؤƒrؤƒ sؤƒ fie înإںtiinإ£at nimeni. Cu toإ£ii am simإ£it o binecuvântare atât de mare, ca إںi cum ne-ar fi vizitat Cuvioasa Parascheva încؤƒ fiind în viaإ£ؤƒ. Nu cred cؤƒ dacؤƒ ar fi fost aduse moaإںtele sale în raclؤƒ ne-am fi simإ£it mai împliniإ£i, mai plini de binecuvântarea Cuvioasei Parascheva.

Acum, în ajunul sؤƒrbؤƒtorii sale, urez ca Sfânta Parascheva sؤƒ ne învredniceascؤƒ sؤƒ o serbؤƒm إںi sؤƒ-i cinstim numele, sؤƒ umple, ca întotdeauna, inimile noastre de bucurie إںi mângâiere în grelele momente prin care trec poporul grec, poporul român إںi, în general, popoarele ortodoxe.

Vؤƒ urez un hram binecuvântat. Cuvioasa sؤƒ ne ocroteascؤƒ pe toإ£i!

[Mary Naeem]

Periplu în biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic

Vؤƒ prezentؤƒm: fântâna situatؤƒ în faإ£a catapetesmei, în partea stângؤƒ, baldachinul care adؤƒposteإںte sfintele moaإںte, situat de asemenea în partea stângؤƒ a bisericii, la aproximativ mijlocul distanإ£ei dintre intrare إںi altar, precum إںi cripta de la subsol, care marcheazؤƒ locul întemniإ£ؤƒrii إںi martiriului Sfântului Dimitrie.



Fântâna



Fântâna, ca parte integrantؤƒ a complexului de bؤƒi termale romane de lângؤƒ stadion, reprezintؤƒ locul în care împؤƒratul pؤƒgân a poruncit sؤƒ fie aruncat trupul Sfântului Dimitrie imediat dupؤƒ martiriu, ca o „altؤƒ dovadؤƒ a rؤƒutؤƒإ£ii lui” (cf. Nichifor Gregoras, sec. 14). Apa sfinإ£itؤƒ a devenit izvor de vindecare pentru nenumؤƒraإ£i creإںtini. Prin conducte speciale, era dusؤƒ câإ£iva metri mai spre sud, spre cripta martiriului. Biserica ridicatؤƒ de eparhului Iliricului, Leontie, între 412-413 pe locul muceniciei Sfântului, nu cuprindea fântâna respectivؤƒ. Situaإ£ia se va schimba în secolul 7, când se va construi un nou locaإں de cult prin extinderea celui anterior, în timpul împؤƒratului Heraclie (610-641). Faptul cؤƒ agheazma ieإںea la suprafaإ£ؤƒ prin conductele care duceau la cripta martiriului situatؤƒ la subsolul bisericii a dus la opinia eronatؤƒ cؤƒ ea izvorؤƒإںte de aici. Cercetؤƒrile arheologice au dovedit legؤƒtura realؤƒ dintre fântânؤƒ إںi criptؤƒ. La un moment dat agheazma a fؤƒcut loc mirului care a început sؤƒ izvorascؤƒ din moaإںtele sfântului dupؤƒ anul 904, lucru petrecut pânؤƒ în 1489, conform mؤƒrturiilor multor martori oculari pؤƒstrate pânؤƒ azi. Nu se إںtie exact momentul scoaterii moaإںtelor din fântânؤƒ.

O primؤƒ încercare cunoscutؤƒ de descoperire a moaإںtelor Sfântului s-a fؤƒcut în timpul împؤƒratului bizantin Mauriciu (582-602). Acesta a solicitat Arhiepiscopului Eusebiu al Tesalonicului un fragment din sfintele moaإںte. أژn scrisoarea ierarhului cؤƒtre împؤƒrat se menإ£ioneazؤƒ o rugؤƒminte asemؤƒnؤƒtoare venitؤƒ din partea împؤƒratului Justinian, cu mult timp înainte: „Arhiereii, vrând sؤƒ dea curs rugؤƒminإ£ii împؤƒratului, au sؤƒpat într-un loc din bisericؤƒ unde credeau cؤƒ vor gؤƒsi sfintele moaإںte إںi au coborât acolo cu cântؤƒri, cu lumânؤƒri إںi cu tؤƒmâie, alؤƒturi de alإ£i preoإ£i. Dupؤƒ ce au strؤƒbؤƒtut o parte din deschizؤƒturؤƒ, vrând sؤƒ înainteze, au vؤƒzut cum apare în faإ£a lor o flacؤƒrؤƒ إںi au auzit o voce care zicea: „Opriإ£i-vؤƒ إںi nu deranjaإ£i mai mult!” Cuprinإںi de fricؤƒ au fؤƒcut cale întoarsؤƒ imediat. Dintr-o mare credinإ£ؤƒ, dar إںi pentru a dovedi ascultarea faإ£ؤƒ de împؤƒrat, precum إںi riscul unei asemenea acإ£iuni, s-au aplecat, înainte de a ajunge la foc, إںi au adunat, cât au reuإںit, pؤƒmânt îmbibat cu mirosul de fum, dar إںi cu o mireasmؤƒ puternicؤƒ. Au pus dupؤƒ cuviinإ£ؤƒ pؤƒmântul respectiv în locul de pؤƒstrare a obiectelor sfinte din marea noastrؤƒ bisericؤƒ. O parte au trimis-o împؤƒratului care solicitase moaإںtele cu evlavie إںi i-au povestit cele întâmplate iar acesta a primit-o cu mare bucurie, ca إںi cum i s-ar fi trimis însuإںi trupul sfântului”.

Mؤƒrturii din secolul 13 dovedesc faptul cؤƒ în biserica Sfântului Dimitrie se aduceau vase pentru a fi umplute de mir. Diaconul Ioannis Stavrakios, de exemplu, povesteإںte despre neîncrederea unui monah, Vitalie, vizavi de faptul cؤƒ mirul izvorؤƒإںte din sfintele moaإںte. Acesta, ca إںi mulإ£i alإ£ii, de altfel, susإ£inea cؤƒ mirul este „confecإ£ionat”. O minune l-a încredinإ£at de veridicitatea mirului. Acesta a avut o vedenie, în timpul cؤƒreia s-a vؤƒzut la locul unde se aflau moaإںtele. Citؤƒm: „Când au ajuns cu sؤƒpatul la o adâncime de trei coإ£i إںi jumؤƒtate (aproximativ doi metri – n. n.) le-a apؤƒrut în faإ£ؤƒ o raclؤƒ acoperitؤƒ cu marmurؤƒ albؤƒ. Când au descoperit racla, au vؤƒzut pe Sfântul cum lumineazؤƒ din interior, cu înfؤƒإ£iإںarea unui om viu care doarme zâmbind. Trupul Sfântului era împuns în multe pؤƒrإ£i, de la gât pânؤƒ la mijloc, atât de des încât pؤƒrea un fagure de miere sau un vas cu mii de orificii iar din rؤƒni ieإںeau إںiroaie de mir, ca إںi cum un vânt puternic le-ar fi împins în sus, împrؤƒإںcând pe cei prezenإ£i. Vitalie, când a vؤƒzut acest trup sfânt al mucenicului s-a minunat foarte tare, s-a închinat, l-a sؤƒrutat إںi i se pؤƒrea cؤƒ vasul pe care îl avea în mâini, numit de localnici koutrouvio s-a umplut de mir. Am închis racla plinؤƒ cu mir إںi deasupra ei am aruncat pؤƒmânt înmiresmat amestecat cu mir, am acoperit إںi marmura إںi racla pe care ceilalإ£i le vedeau de sus إںi apoi am închis acel chivot martiric إںi am pؤƒrؤƒsit biserica إںi oraإںul”. Când s-a trezit din vedenie, Vitalie a observat cؤƒ إ£inea în mânؤƒ acel mir mucenicesc iar hainele îi erau pline de mir, el însuإںi mirosind minunat. Atunci إںi-a dat seama cؤƒ „vizita mea la cinstitele moaإںte ale acestui mucenic s-a fؤƒcut în trup”.

Dimitrios Hrisoloras (sfârإںitul sec. 14 إںi începutul sec. 15) ne dؤƒ informaإ£ia despre mirul izvorât din moaإںtele Sfântului Dimitrie: mirul nu este ca apa, ci mai vâscos إںi nu seamؤƒnؤƒ cu nici un lichid izvorât din pؤƒmânt, dar nici cu aromatele pregؤƒtite de oameni. Creإںtinii îl luau acasؤƒ în vase speciale إںi îl إ£ineau la icoane, pentru a se unge cu el în caz de boalؤƒ. Se folosea إںi pentru însؤƒnؤƒtoإںirea animalelor domestice.

O mؤƒrturie din secolul 15, a cؤƒlugؤƒrului rus Isaia de la Mؤƒnؤƒstirea Hilandar, Sfântul Munte, ne descrie realitؤƒإ£ile anului 1489, când a vizitat biserica de aici: „Moaإںtele Sfântului Dimitrie sunt aإںezate în centrul bisericii, într-o fântânؤƒ (dans un puits), deasupra cؤƒreia se aflؤƒ racla lui, iar în ziua hramului Sfântului izvorؤƒإںte atât de mult mir încât nu-i posibil sؤƒ fie adunat cu totul. O conductؤƒ face ca mirul sؤƒ se scurgؤƒ din fântânؤƒ pânؤƒ în mare. Dacؤƒ atunci când curge mirul prin conductؤƒ se atinge de el vreun animal de culoare închisؤƒ acesta se face alb. Sfântul mir izvorؤƒإںte din Sfântul Dimitrie de trei ori pe an”.

Aceasta este ultima menإ£iune despre izvorârea mirului. Este foarte posibil ca mirul sؤƒ fi încetat sؤƒ mai izvorascؤƒ în urma transformؤƒrii bisericii în moschee, în condiإ£iile în care Tesalonicul fusese ocupat de turci în anul 1430.

أژn anul 1989, deasupra fântânii a fost aإںezat un baldachin din marmurؤƒ. Icoana lucratؤƒ în mozaic, care înfؤƒإ£iإںeazؤƒ aruncarea sfântului în fântânؤƒ, a fost realizatؤƒ de maicile de la Mؤƒnؤƒstirea Maicii Domnului Panorama – Tesalonic în anul 2007.

Baldachinul Sfântului Dimitrie



Baldachinul iniإ£ial confecإ£ionat din argint era situat în partea stângؤƒ a bisericii. Prima mؤƒrturie despre existenإ£a lui dateazؤƒ din sec. 6. Prima vindecare cunoscutؤƒ la baldachin este cea a eparhului Iliricului, Marianos, la mijlocul sec. 5. Baldachinul a fost distrus în timpul invaziei arabilor din jurul anului 581. Ulterior, mai exact în anul 904, a fost înlocuit cu altul din marmurؤƒ. Se pؤƒstreazؤƒ o descriere amؤƒnunإ£itؤƒ a acestuia datând din sec. 10. Dupؤƒ anul 1492, turcii au profanat mormântul Sfântului إںi au distrus baldachinul în discuإ£ie. Probabil cؤƒ atunci mormântul Sfântului a fost mutat în paraclisul din stânga bisericii, unde a stat în toatؤƒ perioada ocupaإ£iei turceإںti.

Conform altei opinii, primul baldachin a fost construit, odatؤƒ cu biserica, de eparhul Leontie în sec. 5.

Cripta Sfântului Dimitrie



Iniإ£ial, pe locul unde fusese depus Sfântul s-a construit un locaإں de cult foarte simplu. Biserica ridicatؤƒ de Leontie avea Sfânta Masؤƒ situatؤƒ exact deasupra mormântului. Ulterior, mormântul a fost mutat mai în partea stângؤƒ a bisericii.

Dupؤƒ incendiul din 1917, sؤƒpؤƒturile au scos la ivealؤƒ sub Sfânta Masؤƒ, la demisolul bisericii, o criptؤƒ în care exista un alt baldachin. أژn faإ£a lui s-a aflat un baptisteriu circular folosit pentru colectarea aghezmei إںi mai apoi a mirului care era transportat aici prin conducte de plumb de la fântâna situatؤƒ la nivelul superior. Cronologic, este mai vechi decât primul baldachin menإ£ionat. A devenit loc central de pelerinaj mult mai târziu, începând cu sec. 10.

Acest baldachin puncteazؤƒ locul întemniإ£ؤƒrii إںi martiriului Sfântului Dimitrie.

Candela nestinsؤƒ din interiorul baldachinului a devenit un obiectiv cؤƒutat de mulإ£i pelerini. Uleiul sfinإ£it reprezintؤƒ un real izvor de vindecؤƒri.

Spaإ£iul de la subsol are acum statut de muzeu.





Notؤƒ: Informaإ£iile sunt preluate din cartea „Mirul Sfântului Dimitrie din Tesalonic”,

redactatؤƒ în anul 2008 în limba greacؤƒ de Pr. Dimitrios Vacaru, slujitor al bisericii Sf. Dimitrie din Tesalonic.



Pr. dr. Petru Sidoreac