ÚÑÖ ãÔÇÑßÉ æÇÍÏÉ
ÞÏíã 20 - 11 - 2019, 06:22 PM   ÑÞã ÇáãÔÇÑßÉ : ( 24670 )
Mary Naeem Female
† Admin Woman †

ÇáÕæÑÉ ÇáÑãÒíÉ Mary Naeem

ÇáãáÝ ÇáÔÎÕí
ÑÞÜÜã ÇáÚÖæíÜÜÜÉ : 9
ÊÜÇÑíÎ ÇáÊÓÌíÜá : May 2012
ÇáÚÜÜÜÜÜÜÜÜãÜÜÜÜÜÜÜÜÜÑ :
ÇáÜÜÜÜÜÏæáÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ : Egypt
ÇáãÔÇÑßÜÜÜÜÜÜÜÇÊ : 1,407,160

 ÇáÃæÓãÉ æ ÌæÇÆÒ
 ÈíäÇÊ ÇáÇÊÕÇá ÈÇáÚÖæ
 ÇÎÑ ãæÇÖíÚ ÇáÚÖæ

Mary Naeem ÛíÑ ãÊæÇÌÏ ÍÇáíÇð

ÇÝÊÑÇÖí ÑÏ: æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ

Periplu în biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic


æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ

æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ



Vă prezentăm: fântâna situată în faÅ£a catapetesmei, în partea stângă, baldachinul care adăposteÅŸte sfintele moaÅŸte, situat de asemenea în partea stângă a bisericii, la aproximativ mijlocul distanÅ£ei dintre intrare ÅŸi altar, precum ÅŸi cripta de la subsol, care marchează locul întemniţării ÅŸi martiriului Sfântului Dimitrie.



Fântâna

æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ

Fântâna, ca parte integrantă a complexului de băi termale romane de lângă stadion, reprezintă locul în care împăratul păgân a poruncit să fie aruncat trupul Sfântului Dimitrie imediat după martiriu, ca o „altă dovadă a răutăţii lui” (cf. Nichifor Gregoras, sec. 14). Apa sfinÅ£ită a devenit izvor de vindecare pentru nenumăraÅ£i creÅŸtini. Prin conducte speciale, era dusă câÅ£iva metri mai spre sud, spre cripta martiriului. Biserica ridicată de eparhului Iliricului, Leontie, între 412-413 pe locul muceniciei Sfântului, nu cuprindea fântâna respectivă. SituaÅ£ia se va schimba în secolul 7, când se va construi un nou locaÅŸ de cult prin extinderea celui anterior, în timpul împăratului Heraclie (610-641). Faptul că agheazma ieÅŸea la suprafaţă prin conductele care duceau la cripta martiriului situată la subsolul bisericii a dus la opinia eronată că ea izvorăşte de aici. Cercetările arheologice au dovedit legătura reală dintre fântână ÅŸi criptă. La un moment dat agheazma a făcut loc mirului care a început să izvorască din moaÅŸtele sfântului după anul 904, lucru petrecut până în 1489, conform mărturiilor multor martori oculari păstrate până azi. Nu se ÅŸtie exact momentul scoaterii moaÅŸtelor din fântână.

O primă încercare cunoscută de descoperire a moaÅŸtelor Sfântului s-a făcut în timpul împăratului bizantin Mauriciu (582-602). Acesta a solicitat Arhiepiscopului Eusebiu al Tesalonicului un fragment din sfintele moaÅŸte. ÃŽn scrisoarea ierarhului către împărat se menÅ£ionează o rugăminte asemănătoare venită din partea împăratului Justinian, cu mult timp înainte: „Arhiereii, vrând să dea curs rugăminÅ£ii împăratului, au săpat într-un loc din biserică unde credeau că vor găsi sfintele moaÅŸte ÅŸi au coborât acolo cu cântări, cu lumânări ÅŸi cu tămâie, alături de alÅ£i preoÅ£i. După ce au străbătut o parte din deschizătură, vrând să înainteze, au văzut cum apare în faÅ£a lor o flacără ÅŸi au auzit o voce care zicea: „OpriÅ£i-vă ÅŸi nu deranjaÅ£i mai mult!” CuprinÅŸi de frică au făcut cale întoarsă imediat. Dintr-o mare credinţă, dar ÅŸi pentru a dovedi ascultarea faţă de împărat, precum ÅŸi riscul unei asemenea acÅ£iuni, s-au aplecat, înainte de a ajunge la foc, ÅŸi au adunat, cât au reuÅŸit, pământ îmbibat cu mirosul de fum, dar ÅŸi cu o mireasmă puternică. Au pus după cuviinţă pământul respectiv în locul de păstrare a obiectelor sfinte din marea noastră biserică. O parte au trimis-o împăratului care solicitase moaÅŸtele cu evlavie ÅŸi i-au povestit cele întâmplate iar acesta a primit-o cu mare bucurie, ca ÅŸi cum i s-ar fi trimis însuÅŸi trupul sfântului”.

Mărturii din secolul 13 dovedesc faptul că în biserica Sfântului Dimitrie se aduceau vase pentru a fi umplute de mir. Diaconul Ioannis Stavrakios, de exemplu, povesteÅŸte despre neîncrederea unui monah, Vitalie, vizavi de faptul că mirul izvorăşte din sfintele moaÅŸte. Acesta, ca ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii, de altfel, susÅ£inea că mirul este „confecÅ£ionat”. O minune l-a încredinÅ£at de veridicitatea mirului. Acesta a avut o vedenie, în timpul căreia s-a văzut la locul unde se aflau moaÅŸtele. Cităm: „Când au ajuns cu săpatul la o adâncime de trei coÅ£i ÅŸi jumătate (aproximativ doi metri – n. n.) le-a apărut în faţă o raclă acoperită cu marmură albă. Când au descoperit racla, au văzut pe Sfântul cum luminează din interior, cu înfăţiÅŸarea unui om viu care doarme zâmbind. Trupul Sfântului era împuns în multe părÅ£i, de la gât până la mijloc, atât de des încât părea un fagure de miere sau un vas cu mii de orificii iar din răni ieÅŸeau ÅŸiroaie de mir, ca ÅŸi cum un vânt puternic le-ar fi împins în sus, împrăşcând pe cei prezenÅ£i. Vitalie, când a văzut acest trup sfânt al mucenicului s-a minunat foarte tare, s-a închinat, l-a sărutat ÅŸi i se părea că vasul pe care îl avea în mâini, numit de localnici koutrouvio s-a umplut de mir. Am închis racla plină cu mir ÅŸi deasupra ei am aruncat pământ înmiresmat amestecat cu mir, am acoperit ÅŸi marmura ÅŸi racla pe care ceilalÅ£i le vedeau de sus ÅŸi apoi am închis acel chivot martiric ÅŸi am părăsit biserica ÅŸi oraÅŸul”. Când s-a trezit din vedenie, Vitalie a observat că Å£inea în mână acel mir mucenicesc iar hainele îi erau pline de mir, el însuÅŸi mirosind minunat. Atunci ÅŸi-a dat seama că „vizita mea la cinstitele moaÅŸte ale acestui mucenic s-a făcut în trup”.

Dimitrios Hrisoloras (sfârÅŸitul sec. 14 ÅŸi începutul sec. 15) ne dă informaÅ£ia despre mirul izvorât din moaÅŸtele Sfântului Dimitrie: mirul nu este ca apa, ci mai vâscos ÅŸi nu seamănă cu nici un lichid izvorât din pământ, dar nici cu aromatele pregătite de oameni. CreÅŸtinii îl luau acasă în vase speciale ÅŸi îl Å£ineau la icoane, pentru a se unge cu el în caz de boală. Se folosea ÅŸi pentru însănătoÅŸirea animalelor domestice.

O mărturie din secolul 15, a călugărului rus Isaia de la Mănăstirea Hilandar, Sfântul Munte, ne descrie realităţile anului 1489, când a vizitat biserica de aici: „MoaÅŸtele Sfântului Dimitrie sunt aÅŸezate în centrul bisericii, într-o fântână (dans un puits), deasupra căreia se află racla lui, iar în ziua hramului Sfântului izvorăşte atât de mult mir încât nu-i posibil să fie adunat cu totul. O conductă face ca mirul să se scurgă din fântână până în mare. Dacă atunci când curge mirul prin conductă se atinge de el vreun animal de culoare închisă acesta se face alb. Sfântul mir izvorăşte din Sfântul Dimitrie de trei ori pe an”.

Aceasta este ultima menÅ£iune despre izvorârea mirului. Este foarte posibil ca mirul să fi încetat să mai izvorască în urma transformării bisericii în moschee, în condiÅ£iile în care Tesalonicul fusese ocupat de turci în anul 1430.

ÃŽn anul 1989, deasupra fântânii a fost aÅŸezat un baldachin din marmură. Icoana lucrată în mozaic, care înfăţiÅŸează aruncarea sfântului în fântână, a fost realizată de maicile de la Mănăstirea Maicii Domnului Panorama – Tesalonic în anul 2007.

Baldachinul Sfântului Dimitrie

æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ

Baldachinul iniÅ£ial confecÅ£ionat din argint era situat în partea stângă a bisericii. Prima mărturie despre existenÅ£a lui datează din sec. 6. Prima vindecare cunoscută la baldachin este cea a eparhului Iliricului, Marianos, la mijlocul sec. 5. Baldachinul a fost distrus în timpul invaziei arabilor din jurul anului 581. Ulterior, mai exact în anul 904, a fost înlocuit cu altul din marmură. Se păstrează o descriere amănunÅ£ită a acestuia datând din sec. 10. După anul 1492, turcii au profanat mormântul Sfântului ÅŸi au distrus baldachinul în discuÅ£ie. Probabil că atunci mormântul Sfântului a fost mutat în paraclisul din stânga bisericii, unde a stat în toată perioada ocupaÅ£iei turceÅŸti.

Conform altei opinii, primul baldachin a fost construit, odată cu biserica, de eparhul Leontie în sec. 5.

Cripta Sfântului Dimitrie

æÌÈÜÜÜÜÜÜÜÉ ÑæÍíÜÜÜÜÜ(†)ÜÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ íæãíÜÜÜÜÜÜÜÜÜÉ

IniÅ£ial, pe locul unde fusese depus Sfântul s-a construit un locaÅŸ de cult foarte simplu. Biserica ridicată de Leontie avea Sfânta Masă situată exact deasupra mormântului. Ulterior, mormântul a fost mutat mai în partea stângă a bisericii.

După incendiul din 1917, săpăturile au scos la iveală sub Sfânta Masă, la demisolul bisericii, o criptă în care exista un alt baldachin. ÃŽn faÅ£a lui s-a aflat un baptisteriu circular folosit pentru colectarea aghezmei ÅŸi mai apoi a mirului care era transportat aici prin conducte de plumb de la fântâna situată la nivelul superior. Cronologic, este mai vechi decât primul baldachin menÅ£ionat. A devenit loc central de pelerinaj mult mai târziu, începând cu sec. 10.

Acest baldachin punctează locul întemniţării ÅŸi martiriului Sfântului Dimitrie.

Candela nestinsă din interiorul baldachinului a devenit un obiectiv căutat de mulţi pelerini. Uleiul sfinţit reprezintă un real izvor de vindecări.

Spaţiul de la subsol are acum statut de muzeu.





Notă: InformaÅ£iile sunt preluate din cartea „Mirul Sfântului Dimitrie din Tesalonic”,

redactată în anul 2008 în limba greacă de Pr. Dimitrios Vacaru, slujitor al bisericii Sf. Dimitrie din Tesalonic.



Pr. dr. Petru Sidoreac