Minune a Sfintei Cuvioase Parascheva la Tesalonic
Interviu cu Evanghelia D.,
Tesalonic
Evanghelia D. este o tânără pe care am întâlnit-o la IaÅŸi în 1999, la hramul Sfintei Parascheva. Pe 13 octombrie, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, slujitor la Catedrala Mitropolitană, actualmente Episcop Vicar al Arhiepiscopiei BucureÈ™tilor, m-a sunat pentru a mă ruga să ajut două persoane din Grecia să se închine la moaÅŸtele Cuvioasei. La ora stabilită, două tinere, Evanghelia ÅŸi Antonia, ajung la Catedrală. După cum facem în cazul tuturor străinilor veniÅ£i să se închine la sfintele moaÅŸte, le-am introdus în faţă imediat. Se închină Antonia. Nimic neobiÅŸnuit… ÃŽn momentul în care s-a apropiat Evanghelia mi-am dat seama că este vorba de altceva. Expresia feÅ£ei, lacrimile de fericire îmi arătau că în sufletul ei se petrece ceva cu totul deosebit.
După ce s-au închinat, Evanghelia mi-a povestit despre intervenÅ£ia Cuvioasei Parascheva în momente cruciale din viaÅ£a ei. AceeaÅŸi relatare mi-a făcut-o ÅŸi în luna aprilie a anului 2000, când am vizitat-o la domiciliul ei din Tesalonic. Atunci am înregistrat interviul de faţă. Acesta a fost prezentat ÅŸi în cadrul emisiunii „Mărturii duhovniceÅŸti”, pe care o realizam în acea perioadă la Radio TRINITAS.
Acum, Evanghelia, căsătorită cu Teodor, de care aminteÅŸte în interviu, este mamă a doi copii. O are protectoare pe Sfânta Parascheva, ceea ce o determină ca în fiecare an să ia parte la slujbele ei de hram săvârÅŸite în Noua Kallikratia ÅŸi în Noua Epivata. Aceste două localităţi situate în apropierea Tesalonicului adăpostesc greci refugiaÅ£i din satele unde s-a născut ÅŸi, respectiv, a murit Cuvioasa Parascheva, aflate nu departe de fostul Constantinopol, actualul Istanbul. Evanghelia a realizat ulterior că mănăstirea unde o sfătuise Cuvioasa Parascheva să meargă pentru trei zile a fost tocmai Mitropolia de la IaÅŸi, „casa” acesteia de aproape patru sute de ani.
Antonia, însoÅ£itoarea Evangheliei, s-a călugărit la o mănăstire de maici din cartierul Panorama al Tesalonicului, amintită în interviu.
„Dumnezeu a trimis-o pe fiica Sa pentru a mă întări”
«Despre Cuvioasa Parascheva eu nu ÅŸtiam nimic. ÃŽntrucât suntem greci ÅŸi trăim în Grecia, aflasem numai despre Sfânta Muceniţă Paraskevi.
SusÅ£ineam pentru a doua oară examenul de bacalaureat ÅŸi de la învăţat obosisem foarte mult. Ajunsesem să-mi zic că nu merită să trăieÅŸti, nu există Dumnezeu, ÅŸi mă gândeam să-mi pun capăt zilelor. Astfel de gânduri îmi treceau prin minte, oricum nu pozitive.
ÃŽntr-o seară, am renunÅ£at cu totul la ideea de Dumnezeu, de existenţă a lui Dumnezeu ÅŸi, plângând, ziceam: nu cred în Dumnezeu, nu cred că El există. AÅŸa, plângând, am adormit total dezamăgită ÅŸi cu gândul ca a doua zi să fac ceea ce voiam eu: fie să le las pe toate baltă, fie să-mi pun capăt zilelor. Noaptea, însă, am văzut ceva în vis, care mi-a rămas în minte. Când, a doua zi, m-am trezit, am alergat la mama mea, râzând. ÃŽmi amintesc de faptul că râsul meu era ceva cu totul deosebit, ca ÅŸi expresia feÅ£ei mele. Dacă înainte de culcare eram sălbatică, distrusă de învăţatul pentru bacalaureat, a doza zi eram cu totul linistita ÅŸi bucuroasă. Deci am trezit-o pe mama mea foarte devreme ÅŸi îi zic: Mamă, există Cuvioasa Parascheva? ÃŽmi zice: Nu, numai MuceniÅ£a Paraschevi, nu am auzit nimic despre Cuvioasa Parascheva. Am început să căutăm icoane, sinaxare pentru a vedea dacă există.
I-am povestit visul meu: mă aflam într-o cameră mică, o chilie de maică, în care existau un pat de lemn călugăresc, fără saltea, ÅŸi o icoană. Intru înăuntru. Locul era întunecat. Intru deci ÅŸi văd icoana cu un chip de sfântă. M-am închinat la ea ÅŸi am mers să o sărut. Toate acestea în vis. Când am sărutat icoana, chipul a zâmbit. ÃŽn acea clipă a ieÅŸit din icoană o tânără. Era îmbrăcată în negru, cu o năframă pe cap. Nu ÅŸtiu, de fapt, dacă era o năframă sau părul ei, care semăna cu năframa. Era nemaipomenit de frumoasă, foarte tânără, o frumuseÅ£e inimaginabilă. ÃŽmi spune: Stai aici, ca să vorbim. Ne-am aÅŸezat. Ziceai că mă cunoaÅŸte, că este o cunoscută de-a mea, nu ÅŸtiu, sora mea… Ne-am aÅŸezat pe acel pat ÅŸi a început să-mi vorbească. M-a întrebat dacă vreau să devin maică. ÃŽi zic: Eu, maică?! Eu am vrut să mă sinucid! Am început să le reneg pe toate. Eu să mă fac maică?! Nu, zic, nu vreau. ÃŽmi zice: De ce? Du-te la o mănăstire. ÃŽi zic: Merg, la stareÅ£a noastră, în Panorama. Nu, îmi zice, să nu mergi acolo, du-te undeva mai departe. Zic: De ce? Această stareţă ÅŸi mănăstirea îmi sunt foarte dragi. Zice: Vreau să mergi undeva, mai departe ÅŸi să rămâi timp de trei zile. ÃŽmi amintesc că era aÅŸezată ÅŸi mă încuraja. Eram alături una de alta, îmi dădea curaj ÅŸi îmi vorbea încontinuu. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este această întrebare: Vrei să te faci maică? Zic: Ca tine? Da, îmi zice, ca mine. Zic: Nu, nu… Zice: Hai, du-te trei zile undeva, departe. Acestea mi le amintesc. Nu am reÅ£inut nimic altceva, dar îmi vorbea, îmi vorbea fără încetare. ÃŽmi spunea multe. La sfârÅŸit, a reintrat în icoană, după cum a ÅŸi ieÅŸit. S-a ridicat ÅŸi a intrat în icoană. Am sărutat-o ÅŸi asta a fost. Acesta a fost tot visul. De atunci, viaÅ£a mea s-a schimbat, adică mi-a dat atâta forţă, atâta credinţă…
M-am ridicat ÅŸi am sunat pe duhovnicul meu ÅŸi am cerut să-mi vorbească despre ea. Nu ÅŸtia nimic despre ea. Am început să citim prin sinaxare, să o căutăm ÅŸi în cele din urmă am aflat că există o biserică a ei în Kallikratia. Am mers acolo cu toÅ£ii, cu Teodor, cu sora mea. Am găsit biserica. Când am ajuns acolo parcă ne aÅŸteptau. Preotul de acolo, din Kallikratia, imediat ce ne-a văzut, a venit să ne ofere cărÅ£i. O primire de spuneai că mă cunosc. Nu mă ÅŸtiau. AÅŸa, simplu, mi-au dat cărÅ£i: VeniÅ£i, să aflaÅ£i despre Cuvioasa! AÅŸa am auzit eu despre ea. Apoi, am aflat că este cunoscută ÅŸi în Nea Epivata. Åži acolo, la fel, cu părintele. Există o icoană în Sfântul Altar care seamănă foarte mult cu cea pe care am văzut-o eu. O iubesc foarte mult. Åži acum merg acolo. Mi se scoate icoana din Sfântul Altar ca să mă închin la ea.
Ce este mai impresionant în toată istoria asta, dincolo de cele amintite, care au constituit o minune pentru mine, a fost faptul paradoxal că atunci când am mers la IaÅŸi mi-aÅ£i relatat o întâmplare, care de fapt era a mea. Era vorba despre o tânără de 24 de ani căreia în timpul examenului de bacalaureat Sfânta Parascheva i-a dictat totul. Aceasta era viaÅ£a mea. Atunci când am susÅ£inut bacalaureatul am scris la un obiect ÅŸi toÅ£i mi-au spus că nu am scris bine. Deci, m-am aruncat pe pat, am început să plâng ÅŸi am zis: Nu mai continui, nu mă mai interesează, gata… ÃŽn cele din urmă, a doua zi, am mers cu cartea Sfintei Parascheva, care are ÅŸi icoana ei, la piept ÅŸi am aÅŸezat-o lângă mine. Datorită plânsului ÅŸi a stresului de la examen, mintea mi se înceÅ£oÅŸase, dar am început să o privesc ÅŸi ea îmi vorbea. Când am ieÅŸit afară, am zis că nu am scris nimic, pentru că, într-adevăr nu puteam gândi, iar mintea mea nu era destul de clară pentru a mă concentra, dar Sfânta, în interiorul meu, îmi dictase fiecare cuvânt, să zicem: „ÅŸi”, „acesta” … AÅŸa s-au format paragrafele. Când s-au afiÅŸat rezultatele, am văzut că scrisesem foarte bine ÅŸi aÅŸa am trecut. O am permanent drept ajutor, adică în memoria mea imaginea ei se păstrează foarte pregnant.
Apoi am făcut o promisiune: Sfânta mea, într-o zi voi veni să te văd! Spuneam: voi merge anul acesta, voi merge la anul, peste un timp, dar am văzut că nu se putea. Stabileam cu prietenii mei să mergem. Vom merge, vom merge… ÃŽn cele din urmă, nu am mai rezistat. Trebuia să merg. AÅŸa, am început să cer unei prietene, apoi unui cunoscut să mă însoÅ£ească. Nimeni nu putea. Am întrebat-o ÅŸi pe prietena mea, Antonia, ÅŸi aceasta mi-a zis da imediat. Exact în două zile s-au rezolvat toate. Nu aveam nici paÅŸapoarte, nici vize, nimic. Nu cunoÅŸteam pe nimeni. Aveam doar telefonul Părintelui Timotei, pe care îl primisem de la o cunoÅŸtinţă. Nici nu am înÅ£eles cum în două zile am ÅŸi ajuns. A fost de necrezut. Când am ajuns acolo, am avut parte ÅŸi de primirea pe care mi-aÅ£i făcut-o SfinÅ£ia Voastră. Åži acest lucru a fost incredibil. Adică, să mergem astfel ÅŸi să ne primiÅ£i cu atâta dragoste, a fost tot de la Sfânta Parascheva. Fără să ne cunoaÅŸteÅ£i, aÅ£i dat dovadă de atâta dragoste faţă de noi ÅŸi ne-aÅ£i deschis toate drumurile. Dacă nu eraÅ£i SfinÅ£ia Voastră nu am fi putut să ne închinăm, întrucât aÅŸteptau la rând mii de oameni. Ar fi trebuit să aÅŸteptăm o săptămână pentru a ne închina. Nu am fi avut timpul necesar. Era nevoie de cineva să ne ajute ÅŸi v-a trimis pe SfinÅ£ia Voastră. AÅŸa am ajuns acolo ÅŸi ne-am închinat la Cuvioasa. Când am atins-o, nu-mi venea a crede ochilor. Am simÅ£it că este a mea. Dar cred că vorbesc cu mândrie. Nu este a mea, ci este fiica lui Hristos, iar eu m-am învrednicit să o ating. A fost o minune. Totul a fost o minune. Slavă lui Dumnezeu. Lui I-a fost milă de mine, care ajunsesem la o asemenea cădere, ÅŸi a trimis-o pe fiica Sa pentru a mă întări».
Material realizat și tradus din limba greacă de
Pr. dr. Petru Sidoreac