Semnificația postului și sărbătorii Adormirii Maicii Domnului
Postul Adormirii Maicii Domnului
Postul È™i sărbătoarea au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind aÅŸteptată, după unele tradiÅ£ii, cu aproape aceeaÅŸi bucurie ca PaÅŸtele sau Crăciunul. O dovadă a acestei cinstiri este ÅŸi postul de două săptămâni care precede sărbătoarea ÅŸi care se Å£ine de către creÅŸtini pretutindeni, “căci postul ei a fost Å£inut mai abitir ca al Crăciunului”, după cum arată tradiÅ£ia. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstită È™i prin mulÈ›imea de biserici care poartă acest hram. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creÈ™tini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post È›inea opt zile. Existau È™i creÈ™tini care posteau toată luna august, în vreme ce alÈ›ii posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei È™i a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie È›inut începând cu 1 august È™i să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.
Există rânduiala ca împreună cu slujba Vecerniei să se săvârÈ™ească în această perioadă a postului È™i cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.
TradiÈ›ii populare în Postul Sântămăriei
Din informaÅ£iile publicate de Tudor Pamfile, în “Sărbători de toamnă ÅŸi Postul Crăciunului”, 1914, Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteÅŸte a fi tot aÅŸa de mare, adică de însemnat, ca ÅŸi Postul Mare de dinaintea PaÅŸtilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, toată lumea trebuie să-l Å£ină cu sfinÅ£enie, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor ÅŸi copiilor.
Cu privire la perioada postului, muscelenii “nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peÅŸte nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Față n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi.” De asemenea, în popor există credinÅ£a potrivit căreia, “la început, Postul PaÅŸtilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung ÅŸi prea sărăcăcios, aÅŸa că oamenii ieÅŸeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micÅŸorat acest post cu două săptămâni ÅŸi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belÅŸug de legume ÅŸi zarzavaturi”.
S. Marian scrie că prin unele părÅ£i din Bucovina se crede că dacă plouă mult în acest post, aceasta se întâmplă din pricină că la sfârÅŸitul câÅŸlegilor de carne a nins mult (“ÃŽnmormântarea la români”).
Semnificația sărbătorii
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificaÈ›ii teologice È™i spirituale pentru credincioÈ™i. De altfel, însăși icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină primirii mamei în braÈ›ele lui Hristos, Fiul ei. ÃŽn iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluÈ™. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a È›inut în braÈ›e pe Dumnezeu, acum odihneÈ™te în braÈ›ele Fiului È™i Stăpânului ei.
Moartea Maicii Domnului înseamnă intrarea ei în iubirea infinită a Fiului ei, iar inima ei de mamă se uneÈ™te cu inima Fiului, simÈ›ind dumnezeieÈ™te durerile lumii È™i alinându-le cu milostivirea ei. După adormire, nimeni È™i nimic nu o mai pot opri pe Maica Domnului să ajute pe toÈ›i credincioÈ™ii. Nici timpul, nici spaÈ›iul, nici limitările umane, nu mai pot opri pe Maica Domnului să fie pretutindeni în har, mângâind pe cei îndureraÈ›i È™i inspirând Biserica Fiului ei.
Axionul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului vorbeÈ™te despre această taină a prezenÈ›ei Fecioarei în inima lumii È™i în viaÈ›a Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru tine Preacurată Fecioară, că naÈ™terea fecioreÈ™te È™i moartea arvuneÈ™te viață” semnifică acest schimb dumnezeiesc între cele pământeÈ™ti È™i cele cereÈ™ti, prin iubirea Mântuitorului. Astfel, naÈ™terea Fiului lui Dumnezeu din ea fecioreÈ™te firea umană È™i sfinÈ›eÈ™te întreaga creaÈ›ie, iar moartea ca despărÈ›ire vremelnică a sufletului de trup arvuneÈ™te viață, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie È™i veÈ™nicie, dintre timp È™i eternitate, dintre libertate È™i har. Adormirea Maicii Domnului este aÈ™adar o sărbătoare în care antinomia teologică a infinitului devenit finit pentru iubirea Sa veÈ™nică pentru noi se împleteÈ™te cu prezenÈ›a permanentă a rugăciunii Maicii Domnului în viaÈ›a lumii, până la sfârÈ™itul veacurilor.
Pr. Valentin-Ioan Istrati