[Mary Naeem]

Cuvânt la Praznicul Schimbؤƒrii la Faب›ؤƒ: AM Vؤ‚ZUT SLAVA LUI CU OCHII NOبکTRI

Propovؤƒduirea despre a doua venire a Domnului în slava Tatؤƒlui a fost esenإ£a kerigmei apostolice. Ca unii care L-au vؤƒzut cu ochii lor pe Hristos إںi mai ales aceia dintre ei care I-au vؤƒzut إںi slava dumnezeirii – aici îi avem în atenإ£ie pe cei trei pؤƒrtaإںi la Schimbarea la Faإ£ؤƒ a Domnului –, nu puteau sؤƒ nu-I vesteascؤƒ revenirea în slava Tatؤƒlui mai ales din douؤƒ motive: întâi, pentru cؤƒ-L auzise pe Iisus afirmând cؤƒ „Fiul Omului va sؤƒ vinؤƒ întru slava Tatؤƒlui Sؤƒu cu îngerii Sؤƒi; إںi atunci va rؤƒsplؤƒti fiecؤƒruia dupؤƒ faptele sale“ (Mt 16, 27) إںi toate evenimentele derulate pânؤƒ la أژnؤƒlإ£area Sa la cer i-au convins cؤƒ gura Lui nu poate grؤƒi minciuna; al doilea, pentru cؤƒ s-au convins cu ochii lor – din mؤƒrturia celor trei prezenإ£i la Schimbarea la Faإ£ؤƒ – cؤƒ „أژmpؤƒrؤƒإ£ia veإںnicؤƒ a cerurilor este împؤƒrtؤƒإںirea la nesfârإںit de lumina dumnezeirii“[1], vؤƒzându-i pe Moise إںi Ilie, trecuإ£i demult în lumea cealaltؤƒ cum se bucurؤƒ de slava lui Hristos strؤƒlucind إںi ei aproape ca El.

Unul din cei trei Apostoli chemaإ£i sؤƒ vadؤƒ pe Tabor slava Domnului „pe cât li se putea“ a fost إںi Petru. Textul Apostolului Praznicului Schimbarea la Faإ£ؤƒ (II Petru 1, 10-19) este ales din a doua sa epistolؤƒ, tocmai locul unde veteranul Apostolilor îإںi argumenteazؤƒ cuvântul chemؤƒrii oamenilor cؤƒtre أژmpؤƒrؤƒإ£ia lui Dumnezeu cu aceastؤƒ experienإ£ؤƒ neuitatؤƒ de pe muntele cel sfânt. El a înإ£eles profundul ideal creإںtin, acela al îndumnezeirii firii umane, mai ales cؤƒ a rؤƒmas pentru totdeauna impresionat de strؤƒlucirea celor doi proroci care-au primit slavؤƒ de la Hristos. Idealul acesta de împؤƒrtؤƒإںire din Fiinإ£a divinؤƒ îl aflؤƒm exprimat direct doar într-un singur loc din Noul Testament إںi cine putea sؤƒ scrie despre acest ideal dacؤƒ nu Sfântul Petru când zice: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dؤƒruit toate cele ce sunt spre viaإ£ؤƒ إںi spre bunؤƒ cucernicie, fؤƒcându-ne sؤƒ cunoaإںtem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa إںi prin puterea Sa, prin care El ne-a hؤƒrؤƒzit mari إںi preإ£ioase fؤƒgؤƒduinإ£e, ca prin ele sؤƒ vؤƒ faceإ£i pؤƒrtaإںi dumnezeieإںtii firi, scؤƒpând de stricؤƒciunea poftei celei din lume“ (II Ptr 1, 3-4). Apoi tot el dؤƒ soluإ£ia pentru atingerea acestui ideal: versetele urmؤƒtoare, 5 إںi 6, cuprind virtuإ£ile sub forma unei scؤƒri, pe prima treaptؤƒ fiind credinإ£a إںi pe ultima dragostea. De fapt creإںtinismul se bazeazؤƒ pe credinإ£ؤƒ إںi se desؤƒvârإںeإںte în flacؤƒra iubirii la intrarea în veإںnica أژmpؤƒrؤƒإ£ie a Domnului.
La începutul textului Apostolului, de la versetul 10, Apostolul reaminteإںte cؤƒ împlinirea cu multؤƒ silinإ£ؤƒ a virtuإ£ilor enumerate în versetele 5 إںi 6 îi va face pe creإںtini moإںtenitori ai أژmpؤƒrؤƒإ£iei lui Iisus Hristos. De ce oare trebuie ca Sfântul Petru sؤƒ afirme iarؤƒ إںi iarؤƒ aceleaإںi lucruri pe care destinatarii epistolei le إںtiau إںi încؤƒ stؤƒteau cu tؤƒrie în aceste advؤƒruri? Dar de ce nu numai cât este în viaإ£ؤƒ – Apostolul era conإںtient de iminenإ£a sfârإںitului sؤƒu despre care i-a vorbit Iisus dupؤƒ أژnviere, „însemnând cu ce fel de moarte va preaslؤƒvi pe Dumnezeu“ (In 21, 18-19) –, ci إںi dupؤƒ moarte se va sili sؤƒ-i ajute ca sؤƒ-إںi aminteascؤƒ pururea de aceste lucruri إںi sؤƒ nu le uite? إ‍i ce înseamnؤƒ asta cؤƒ dupؤƒ moarte se va îngriji de soarta celor rؤƒmaإںi în viaإ£ؤƒ? Este vreo legؤƒturؤƒ între Biserica biruitoare إںi cea luptؤƒtoare, ca sؤƒ folosim niإںte termeni cunoscuإ£i? Silinإ£a de dincolo de mormânt a Sfântului Petru nu poate fi cunoscutؤƒ decât prin harul revؤƒrsat din potirul Domnului care sؤƒ إ£inؤƒ treazؤƒ în cei încؤƒ în lume aإںteptarea zilei intrؤƒrii în veإںnica أژmpؤƒrؤƒإ£ie a lui Dumnezeu. إ‍i aceastؤƒ silinإ£ؤƒ înseamnؤƒ mijlocire necontenitؤƒ la tronul harului pe care duhul nepieritor al iubirii frؤƒإ£eإںti o face. Dragostea de fraإ£i se roagؤƒ veإںnic pentru ei إںi nu înceteazؤƒ a face aceasta o datؤƒ cu moartea. Cؤƒci dragostea niciodatؤƒ nu moare إںi nu cade, dupؤƒ cum spune إںi iubitul frate Pavel (I Cor 13, 8). Este aici cum nu se poate o mai frumoasؤƒ mؤƒrturie biblicؤƒ a mijlocirii sfinإ£ilor pentru ca إںi cei rؤƒmaإںi în lume sؤƒ poatؤƒ moإںteni slava raiului.
Dar toatؤƒ aceastؤƒ profeticؤƒ mijlocire el o fؤƒgؤƒduieإںte pentru cؤƒ vؤƒzuse cu ochii lui slava în care sunt îmbrؤƒcaإ£i cei mântuiإ£i în أژmpؤƒrؤƒإ£ia lui Dumnezeu. Ceea ce pentru Sfântul Pavel însemna vedenie sau rؤƒpire în rai, pentru Sfântul Petru fusese aievea o realitate trؤƒitؤƒ pe muntele cel sfânt care l-a umplut de o bucurie إںi fericire negrؤƒite încât credea cؤƒ a intrat deja în veإںnicie. Toإ£i cei trei Apostoli de pe Tabor „trؤƒiau un sentiment de negrؤƒitؤƒ bucurie a comuniunii depline cu Hristos إںi cu drepإ£ii din Vechiul Testament, încât nu voiau sؤƒ se mai sfârإںeascؤƒ, ci sؤƒ se odihneascؤƒ în ea în veci“[2], zice Pؤƒrintele Dumitru Stؤƒniloae.

Mؤƒrturia despre Hristos nu putea fi mereu întؤƒritؤƒ cu vederea slavei dumnezeieإںti cu ochii trupeإںti. Dupؤƒ أژnؤƒlإ£area Domnului la cer, ceilalإ£i propovؤƒduitori ai Evangheliei n-aveau cum sؤƒ se mai foloseascؤƒ de acest har rânduit doar Apostolilor. Vederea prin credinإ£ؤƒ a slavei lui Hristos va însoإ£i de-acum înainte predicarea Evangheliei. إ‍i ca sؤƒ se încredinإ£eze urmaإںii Apostolilor de realitatea acestei vederi, vor confirma întotdeauna mؤƒrturia lor cu cuvântul profetic, aإںa precum se foloseإںte إںi Sfântul Petru, adؤƒugând vederii trupeإںti care era una personalؤƒ „cuvântul prorocesc“ la care de altfel إ£ineau cu multؤƒ evlavie creإںtinii cei dintâi. Ei socoteau cuvântul profetic ca o razؤƒ din slava Luceafؤƒrului care prin rؤƒsؤƒrirea lui în sufletul lor va marca începutul veإںniciei, ca strؤƒlucirea stelelor ce exprimؤƒ existenإ£a unui izvor de luminؤƒ din care-إںi au aprinderea pe cerul nopإ£ii. O, ce deosebire dintre aceإںtia إںi cei care locuiesc în întuneric! Pؤƒrintele filocalic Simeon Metafrastul zice cؤƒ „cei mulإ£i nu se deosebesc întru nimic de cei ce umblؤƒ noaptea, lipsiإ£i cu totul de luminؤƒ, care nu se bucurؤƒ nici mؤƒcar de o razؤƒ cât de slabؤƒ, care este un cuvânt dumnezeiesc ce poate sؤƒ lumineze în sufletele lor; aإںa încât aproape nu se deosebesc de orbi… Iar aceia dintre oamenii din lume, care sunt luminaإ£i, cum s-a zis, de sfintele porunci, ca de niإںte stele, luând aminte la Dumnezeu, nu sunt cuprinإںi cu totul de întuneric; de aceea pot avea إںi nؤƒdejde إںi mântuire“[3]. Sfântul Apostol Petru, martorul slavei lui Hristos إںi stâlp al Bisericii, trecuse mai sus de aإںteptare. „Luceafؤƒrul va rؤƒsؤƒri în inimile voastre“, ale destinatarilor epistolei, nu „în inimile noastre“. Cؤƒci pentru Apostol, prorociile vechi-testamentale despre Iisus nu mai erau doar ceva de domeniul credinإ£ei întru împlinire, ci deveniserؤƒ realitate evidentؤƒ vؤƒzutؤƒ cu ochii lui.

Pr. Petru Roncea