merenia Cuviosului Paisie Aghioritul – semnul sfinب›eniei
Pe când se afla la Suroti cineva l-a numit „sfânt”. Atunci Stareب›ul a început sؤƒ plângؤƒ. Ce putea sؤƒ facؤƒ? Oricât s-ar fi strؤƒduit, nu mai reuب™ea sؤƒ trؤƒiascؤƒ în ascuns. Dumnezeu voia sؤƒ-l slؤƒveascؤƒ ب™i în aceastؤƒ viaب›ؤƒ. Aceasta este o lege duhovniceascؤƒ. Cu cât omul aleargؤƒ dupؤƒ umbra sa (dupؤƒ slavؤƒ), cu atât aceasta fuge de el. بکi cu cât se depؤƒrteazؤƒ de ea, cu atât aceea se apropie de el. Aceasta se întâmpla ب™i cu Stareب›ul.
Stareب›ul îب™i dorea ca ب™i dupؤƒ moartea sa sؤƒ-l însoب›eascؤƒ smerenia. Odatؤƒ, înainte de adormirea sa, a spus cuiva: „Atunci când voi muri, sؤƒ mؤƒ aruncaب›i în râpa de lângؤƒ satul «Sfânta Parascheva», ca sؤƒ mؤƒ mؤƒnânce câinii.” Mai demult spusese: „Aب™ vrea ca oasele mele sؤƒ se facؤƒ negre, pentru ca lumea sؤƒ spunؤƒ: «Acesta este renumitul Paisie?» أژn felul acesta nu o sؤƒ mؤƒ mai cinsteascؤƒ oamenii.”
Pentru a evita manifestؤƒrile de preب›uire din timpul înmormântؤƒrii sale, dar ب™i dupؤƒ aceea, îب™i dorea sؤƒ moarؤƒ ب™i sؤƒ fie înmormântat în Sfântul Munte neب™tiut de nimeni.
Dar atunci când a primit înب™tiinب›are de la Dumnezeu cؤƒ nu aceasta este voia Lui, s-a supus cu smerenie ب™i ب™i-a înfrânt ultima sa dorinب›ؤƒ. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost sؤƒ nu fie chemat nimeni la înmormântarea lui.
Atunci când îl întrebau dacؤƒ nu se mândreب™te dupؤƒ atâtea cinstiri, rؤƒspundea: „Cum sؤƒ mؤƒ mândresc, când ب™tiu cine sunt? بکi când mؤƒ gândesc cât sânge a vؤƒrsat Hristos pentru mine, puب›in de nu-mi pierd minب›ile.”
Despre mulب›imea de oameni care veneau sؤƒ-l vadؤƒ, spunea: „Cu toate cؤƒ sunt un dovleac, lumea cea mult-însetatؤƒ vine cu nerؤƒbdare sؤƒ se rؤƒcoreascؤƒ, deoarece aب™teaptؤƒ sؤƒ gؤƒseascؤƒ un harbuz.”
Se mâhnea pentru faptul cؤƒ ajunsese cunoscut pretutindeni. De aceea s-a destؤƒinuit unui apropiat de-al sؤƒu: „Cel mai mare duب™man al meu este numele meu. Iar cel mai mare rؤƒu mi l-au fؤƒcut cunoscuب›ii ب™i prietenii mei, iar nu duب™manii. Dacؤƒ aب™ fi ب™tiut întru început unde am sؤƒ ajung, aب™ fi mers la Ierusalim, aب™ fi devenit monah întru ascuns, aب™ fi purtat un palton negru ب™i un fes ب™i mi-aب™ fi lؤƒsat barbؤƒ ب™i pؤƒr lung. Nimeni nu ar fi ب™tiut cؤƒ sunt monah ب™i m-aب™ fi miب™cat fؤƒrؤƒ zgomot.”