Cuviosul Paisie Aghioritul إںi lumina necreatؤƒ
La Katunakia Stareإ£ul a avut إںi experienإ£e dumnezeieإںti: „أژntr-o noapte, povestea el, în vreme ce rosteam Rugؤƒciunea, am simإ£it înlؤƒuntrul meu o mare bucurie. Am continuat sؤƒ rostesc Rugؤƒciunea إںi deodatؤƒ chilia mea s-a umplut de luminؤƒ. Era albؤƒ, cu o micؤƒ nuanإ£ؤƒ spre albastru. Inima mea bؤƒtea dulce. M-am rugat pânؤƒ când a rؤƒsؤƒrit soarele. Acea luminؤƒ care a rؤƒmas în chilia mea pânؤƒ dimineaإ£a era foarte puternicؤƒ, mai puternicؤƒ chiar إںi decât lumina soarelui. Acesta îإںi pierdea strؤƒlucirea în faإ£a ei. Vedeam soarele, iar lumina lui mi se pؤƒrea palidؤƒ, lipsitؤƒ de strؤƒlucire, aإںa cum este lumina lunii atunci când este lunؤƒ plinؤƒ. Am vؤƒzut mult timp acea luminؤƒ. Dupؤƒ aceea, când ea a dispؤƒrut إںi harul s-a micإںorat, atunci nu am mai simإ£it nici o mângâiere sau bucurie.إi deoarece cؤƒzusem dintr-o stare mai înaltؤƒ în una mai joasؤƒ, mؤƒ vedeam pe mine ca pe un animal. Mergeam sؤƒ mؤƒnânc, sؤƒ beau apؤƒ, sؤƒ fac lucru de mânؤƒ إںi mؤƒ simإ£eam ca un animal. Aceastؤƒ întâmplare am uitat-o cu desؤƒvârإںire إںi mi-am amintit-o alaltؤƒieri[1], când un avocat evlavios care practica rugؤƒciunea minإ£ii mi-a amintit-o, pentru cؤƒ trؤƒise إںi el o experienإ£ؤƒ dumnezeiascؤƒ…”
Lumina pe care a vؤƒzut-o Stareإ£ul nu a numit-o necreatؤƒ, deإںi nu exista nici o îndoialؤƒ cؤƒ este vorba despre lumina necreatؤƒ. Mai mult decât atât, el nu a descris-o, ci numai a adؤƒugat: „Ea se poate vedea إںi cu ochii închiإںi إںi cu ochii deschiإںi, إںi noaptea în întuneric إںi în timpul zilei cu soare.”
Cu astfel de mângâieri duhovniceإںti harul dumnezeiesc îl mângâia în pustia lipsitؤƒ de mângâiere a Katunakiei pe ascetul Paisie, sؤƒracul de bunؤƒ voie إںi nevoitorul plin de lepؤƒdare de sine.