Cuvânt la Duminica I după Rusalii: RUGÄ‚CIUNEA SFINÈšILOR ESTE RUGÄ‚CIUNEA LUI HRISTOS
Duminica primă după Rusalii deschide o nouă perioadă a anului liturgic în Biserică, anume perioada Octoihului care va merge până în Duminica VameÅŸului ÅŸi a Fariseului, adică în perioada premergătoare intrării în Postul Mare. Această perioadă pe care o începem este una a împlinirii a ceea ce am învăţat în celelalte două perioade pe care le-am traversat: perioada pocăinÅ£ei, Triodul, din Postul Mare, ÅŸi perioada pascală, a Penticostarului, după ÃŽnvierea Domnului până în sâmbăta de după Rusalii când se încheie Praznicul Cincizecimii. Åži ceea ce Hristos a făcut pentru noi în toate aceste sărbători pe care le-am prăznuit: Patimile Sale, Moartea, ÃŽnvierea din morÅ£i, ÃŽnălÅ£area la cer ÅŸi Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli împlinind astfel Biserica în Ierusalim, toate aceste daruri pe care El le-a revărsat lumii, noi trebuie să le punem în lucrare în viaÅ£a noastră.Perioada aceasta este vremea când toate Evangheliile, tot Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă la a trăi ceea ce am învăţat în urmă. Atât de multe lucruri am învăţat de la Dumnezeu în ultima vreme. Nimeni nu poate să spună că nu ÅŸtie cum trebuie să trăiască Evanghelia ÅŸi credinÅ£a în lumea aceasta. Pentru că L-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos mărturisind că este Fiul lui Dumnezeu prin cuvânt ÅŸi prin faptă. L-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a iubit lumea murind pentru ea. L-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a biruit moartea prin moartea Lui ÅŸi ne-a deschis nouă cale spre cer. Am văzut pe Fiul lui Dumnezeu cum a anulat distanÅ£a dintre noi ÅŸi Dumnezeu Tatăl, dintre pământ ÅŸi cer, atunci când, înălÅ£ându-Se cu Trupul la cer, a înălÅ£at la cer trupul nostru. Pe noi oamenii ne-a înălÅ£at în Trupul Lui în care ne-a adunat făcându-ne fii ai Tatălui Ceresc prin har, aÅŸa cum El este Fiu al Tatălui după fire. Născut din veci din Tatăl, cum spunem în Crez.
L-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos trimiÅ£ându-L pe Duhul Sfânt, la zece zile după ÃŽnălÅ£area la cer. Åži am văzut lucrarea puternică a Duhului Sfânt în Ierusalim prin convertirea a mii de oameni la credinÅ£a în Iisus Hristos. Dar nu numai că s-au convertit în credinÅ£a lor, dar viaÅ£a lor, faptele lor nu mai erau ca cele dinainte. Au părăsit vechea trăire. Să ne aducem aminte de scrierile Sfântului Pavel în care arată în ce grozave păcate trăiau corintenii, mai ales. Sau cei din Tesalonic. Åži din care i-a eliberat pe ei Hristos.
Åži acum, după ce am văzut cât a făcut Hristos pentru noi, iată astăzi Evanghelia ne invită ÅŸi pe noi să mergem pe urmele Domnului. Trei lucruri deosebite ne spune Evanghelia de azi. ÃŽntâi ne învaţă să ne mărturisim credinÅ£a în Hristos cu preÅ£ul vieÅ£ii noastre. Cel dintâi le vorbeÅŸte copiilor. Åži spunea Mântuitorul: „Cel ce-ÅŸi iubeÅŸte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine“ (Mt 10, 37). El le vorbea copiilor. Copiii trebuie să-L iubească pe Hristos măcar în măsura în care-ÅŸi iubesc părinÅ£ii, dacă nu ÅŸi mai mult. Apoi a vorbit părinÅ£ilor, să nu-ÅŸi iubească copiii mai mult decât pe El. Mărturisirea lui Hristos cere de la noi să fie El întâiul între cei iubiÅ£i de către noi. Åži când oamenii iubesc întâi pe Hristos, atunci toate cele din jurul lor vor fi iubite, cinstite ÅŸi preÅ£uite. Pentru că în fiecare oamenii aceÅŸtia vor vedea pe Hristos. Åži vor iubi pe semenii lor ca pe Hristos. Pentru că vor vedea în ochii lor ÅŸi-n fiinÅ£a lor pe Hristos. Atunci sigur că nu vor mai fi duÅŸmănii ÅŸi nici oameni care să nu vorbească unii cu alÅ£ii. Pentru că n-ai cum, iubindu-L pe Hristos, să nu-L vezi pe El în fiecare semen al tău. Åži să-l iubeÅŸti pe fiecare semen ca pe Hristos.
Apoi al doilea lucru este lepădarea de sine. Lepădarea de pretenÅ£iile tale. Al treilea este luarea Crucii ÅŸi urmarea lui Hristos. Apostolii ÅŸtiau că pe acestea le-au făcut. Åžtiau că au lăsat pe părinÅ£ii lor. Ioan ÅŸi Iacov au lăsat pe Zevedeu, tatăl lor, ÅŸi L-au urmat pe Iisus. Odată chiar au exclamat: „Iată, noi pe toate le-am lăsat ÅŸi Å¢i-am urmat Å¢ie. Deci nouă ce ne va fi?“ (Mt 19, 27) Ce câÅŸtigăm noi pentru cele ce le-am părăsit? Åži Mântuitorul le răspunde aÅŸa de frumos că vor câÅŸtiga însutit de toate aici, dar mai ales dincolo, ÅŸi douăsprezece tronuri vor fi pregătite pentru ei pe care vor sta să judece pe Israel.
Mântuitorul Iisus Hristos ne spune tuturor că dacă vom pune în practică Cuvântul Evangheliei El ne va da nouă ceea ce n-am avut niciodată. El ne va oferi ceea ce n-am gândit vreodată. Ne va binecuvânta ÅŸi pe pământul acesta ÅŸi dincolo de moarte. De aceea oamenii credincioÅŸi care au teamă de Dumnezeu iubesc pe Hristos, mărturisesc pe Dumnezeu cu credinÅ£a ÅŸi faptele lor. Leapădă pretenÅ£iile lor omeneÅŸti ÅŸi-L urmează pe El cu crucea pe care El le-a dat-o. Åži viaÅ£a unor astfel de oameni ajunge la sfinÅ£enie. Åži Biserica se întemeiază pe astfel de oameni.
ÃŽn Duminica întâi după Rusalii noi sărbătorim pe toÅ£i SfinÅ£ii. E duminica în care sărbătorim roadele lucrării Duhului Sfânt care sunt SfinÅ£ii. AceÅŸtia sunt biruitorii Bisericii. Sunt cei care moÅŸtenesc ÃŽmpărăţia cerurilor.
ÃŽntotdeauna SfinÅ£ii au avut de luptă cu gloata, cu mulÅ£imea care nu ÅŸtia să-L mărturisească pe Hristos. Care nu ÅŸtia să se lepede de sine. Åži care nu ÅŸtia să-ÅŸi poarte crucea pe urmele Domnului. ÃŽntotdeauna SfinÅ£ii au mers împotriva gloatei în cursul istoriei. SfinÅ£ii au tras istoria după ei. Gloata a fost întotdeauna împotriva Istoriei, împotriva Bisericii, împotriva lui Hristos.
Când noi suntem pentru Biserică, suntem în rândul SfinÅ£ilor sau ne aÅŸezăm în ceata lor, trăgând după noi Istoria înainte. Când ne aÅŸezăm împotriva Bisericii ne dăm de partea gloatei care luptă împotriva lui Hristos. Åži care a răstignit pe Hristos. E mare lucru cinstirea SfinÅ£ilor de azi care au ajuns în rai ÅŸi către care ne rugăm mereu să mijlocească pentru noi. Rugăciunea SfinÅ£ilor este rugăciunea lui Hristos. Pentru că SfinÅ£ii sunt mădularele Trupului lui Hristos din cer. SfinÅ£ii sunt aceia care ÅŸi-au regăsit locul în Trupul Domnului. Prin mijlocirea lor, de fapt Hristos mijloceÅŸte la Tatăl. Noi ÅŸtim că este un singur rugător ÅŸi mijlocitor între oameni ÅŸi Dumnezeu: Omul Iisus Hristos. Ei bine, dar Iisus Hristos a adunat în Trupul Lui pe toÅ£i oamenii. Åži i-a ridicat în cer pe SfinÅ£i, pe cei care au moÅŸtenit ÃŽmpărăţia cerurilor. Åži toÅ£i SfinÅ£ii din Trupul Lui preamărit formează glasul lui Hristos către Dumnezeu Tatăl. Hristos Se preamăreÅŸte în SfinÅ£ii Lui. El glăsuieÅŸte prin SfinÅ£ii Săi înaintea Tatălui. De aceea când avem un Sfânt în sărbătoare am văzut că Biserica pune mult apăs pe rugăciunea aceluia către Dumnezeu pentru noi. Se spune: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Sau: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieÅŸte-ne pe noi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, mântuieÅŸte-ne pe noi. Toate rugăciunile pe care noi le adresăm SfinÅ£ilor de fapt le adresăm lui Hristos Care este format din totalitatea SfinÅ£ilor în Trupul Lui preamărit. Că El, luând trup din Sfânta Fecioară Maria, a adunat în acest trup pământesc trupurile noastre ale creÅŸtinilor. Iar aceia dintre noi care reuÅŸim, prin pocăinÅ£a noastră, prin purtarea crucii noastre, prin evlavia noastră, prin ascultarea noastră de Biserică să-L urmăm pe Hristos în viaÅ£a aceasta, aceia dintre noi vom putea prin moarte să ne regăsim în Trupul lui Hristos împreună cu toÅ£i SfinÅ£ii. Åži să ne rugăm atunci pentru cei din urma noastră, pentru cei din familiile noastre care au rămas în luptă pe pământ. Iată ce taină stă ascunsă în Duminica tuturor SfinÅ£ilor. De aceea ne rugăm tuturor SfinÅ£ilor să mijlocească pentru noi ca unora care au cunoscut neputinÅ£ele noastre. Ca unora care au ÅŸtiut ce înseamnă să lupÅ£i împotriva păcatului ÅŸi să-l birui. Care au fost oameni ca ÅŸi noi ÅŸi care au pătimit aÅŸa cum auzim la Apostolul citit în această Duminică din Evrei, capitolul 11, care au pătimit pentru Hristos tăieri de sabie, de fierăstraie, apă clocotită, smoală, noroi, răstignire, moarte martirică prin sfâÅŸierea lor de către animalele sălbatice în arene ÅŸi sub privirile holbate ale păgânilor care simÅ£eau plăcere să vadă sânge curgând din trupurile creÅŸtinilor. ToÅ£i aceÅŸtia s-au adunat în trupul lui Hristos. Ei sunt SfinÅ£ii astăzi pomeniÅ£i, după exemplul cărora mergem mai departe în săptămâna cea urmează ÅŸi-n perioada aceasta până la Postul PaÅŸtilor, încercând să punem în lucrare ceea ce Biserica ne învaţă.
Sfintele MoaÅŸte ale acestor bărbaÅ£i sfinÅ£i ne arată cum nu se poate mai vădit că trupurile SfinÅ£ilor se adaugă Trupului lui Hristos despre care s-a spus în Scripturi că Dumnezeu nu va lăsa pe Iubitul Lui să vadă putrezirea.
Să ne rugăm Domnului ÅŸi SfinÅ£ilor toÅ£i să mijlocească la Tatăl Ceresc pentru mântuirea noastră acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Amin.
Pr. Petru Roncea